Te-ai săturat de agitația pregătirilor pentru sărbători? Îți dorești să evadezi din rutină și să-ți regăsești liniștea? Crăciunul și Revelionul în Delta Dunării, la Green Village Resort, sunt o invitație perfectă pentru cei care caută o experiență inedită, fie că ești singur, alături de prieteni sau parte dintr-un grup mai mare.

Delta Dunării – Frumusețea iernii într-un colț de rai

Delta Dunării își păstrează farmecul și în sezonul rece. Aici, natura îți oferă un spectacol unic – ape liniștite, păsări care străbat cerul senin și o atmosferă de poveste. În mijlocul acestui cadru, Green Village Resort devine refugiul perfect pentru sărbători pline de pace și bucurie.

Sărbători fără griji

Uită de curăţenie, de cumpărături și de ore petrecute în bucătărie. La Green Village Resort, te așteaptă mese delicioase şi un program artistic pregătite de profesioniști, fără stresul organizării. Ai libertatea de a nu face nimic, doar să te bucuri de tihna sărbătorilor.

Întâlniri cu oameni deschiși la experiențe noi

Fie că vii singur sau cu un grup de prieteni, aici vei găsi o atmosferă caldă și oameni care, ca și tine, își doresc mai mult decât sărbătorile clasice. Veți împărtăși povești, veți lega prietenii noi și veți descoperi magia întâlnirilor spontane.

De ce să alegi Green Village Resort?

• Conexiunea cu natura – îți reîncarci bateriile departe de agitația orașelor.
• O experiență completă – de la plimbări cu barca pe canalele deltei până la seri de relaxare la masaj.
• Un decor de poveste – perfect pentru cei care caută liniștea, dar și pentru cei care vor să sărbătorească în stil mare.

Dacă anul acesta cauți sărbători altfel, Delta Dunării îți oferă mai mult decât o destinație – îți oferă o poveste.

Află detalii despre pachetul de Crăciun şi despre pachetul de Revelion, rezervă-ți locul acum și transformă sărbătorile de iarnă într-o experiență de neuitat!

Expoziția „Retrospectivă” semnată de Teudoru-Teofil Doagă este o incursiune captivantă în universul artei și al transformărilor interioare. Cuprinzând lucrări ce poartă amprenta influențelor brâncușiene, dar și a trăirilor personale ale artistului la 66 de ani, această colecție reflectă o poveste profund umană. Tema centrală o constituie evoluția emoțiilor și a stărilor sufletești, fiecare sculptură fiind o expresie a unei etape din viața creatorului. Printr-o estetică minimalistă, acesta reușește să surprindă esența sentimentelor, eliminând detaliile fizice pentru a pune accent pe stări precum deznădejdea, visarea, fericirea și solitudinea.

Cum începeți de obicei o nouă sculptură? Aveți un ritual sau o metodă anume de pregătire?

Lucrările mele sunt o reflecție a propriilor mele trăiri și stări interioare. Procesul prin care trec m-a format ca artist, iar în timp m-am autoeducat să-mi ascult instinctele și să mă las ghidat de emoții. Uneori însă, mă confrunt cu rețineri: simt că nu am întotdeauna curajul de a aborda direct materialul. Prefer să încep cu unele schițe, să vizualizez ideea, dar mă lovesc și de limite practice, cum ar fi lipsa materialului dorit. 

Sunt fascinat de exprimarea emoțiilor prin sculptură. De exemplu, într-o lucrare am accentuat tensiunea corporală prin încrucișarea picioarelor, un gest ce simbolizează neputința. Această alegere spune mai mult decât o simplă poziție – este o interpretare tridimensională a unei stări. Îmi place să respect natura materialului; nu îl tai agresiv, ci îl șlefuiesc cu răbdare, lăsându-l să mă conducă spre forma finală. Nu mă preocupă proporțiile perfecte, ci expresivitatea. Caut să aduc dinamism și mișcare în formele mele, să creez lucrări care să respire viață și emoție.

Cum influențează evoluția materialelor, precum marmura sau granitul, procesul și mesajul lucrărilor dumneavoastră?

Pentru mine, lucrul în lemn și marmură înseamnă un proces gradat, pas cu pas, în care forma evoluează treptat. Uneori, din acest parcurs poate să răsară altceva, chiar dacă intenția inițială era alta. Când vine vorba de lucrările finisate, am învățat să am răbdare – finisajul poate consuma chiar și de cinci ori mai mult timp decât modelarea inițială. În marmură, procesul este cu totul aparte. Materialul are o dualitate fascinantă: la început, când e proaspăt scoasă din carieră, marmura este mai moale, asemănătoare cu o pâine cu coaja crocantă și miezul moale. Însă, pe măsură ce trece timpul, devine tot mai tare, câștigând în durabilitate și forță. Acest lucru îl vedem și la statuile antice, care au rezistat veacurilor, cu detalii fine precum degetele sau mâinile intacte. E o dovadă a dialogului pe care materialul îl poartă cu timpul, dar și a respectului pe care sculptorul trebuie să îl arate marmurei. Marmura, atunci când este bine șlefuită și protejată, poate rezista în fața intemperiilor chiar și 300 de ani, ceea ce o face un material cu o rezistență extraordinară și o eleganță atemporală. Granitul, deși extrem de dur și solid, are o rezistență diferită – aproximativ 150 de ani în condiții similare.

Cât timp vă ia să realizați o operă?

Nu pot spune cu exactitate. După ce finalizez o lucrare, o las deoparte pentru un timp, o analizez și reflectez asupra ei, asigurându-mă că nu am mers prea departe. Prefer să lucrez manual, deoarece un aparat electric este dificil de controlat pe deplin. De exemplu, folosind dălțile, o lovitură în marmură poate deteriora cristalul – exact ca la un parbriz lovit de o piatră, care lasă o zgârietură. Marmura reacționează la fel. Se spune că un sculptor adevărat se recunoaște după bătăturile de la degete, pentru că doar așa dobândești mobilitatea necesară.

„Brâncuși rămâne inegalabil”

Care este sculptorul pe care îl apreciați?

Brâncuși și calmul său – un exemplu de forță interioară și echilibru. Își respecta propriul ritm: la masa de prânz, indiferent de cât de implicat era în lucru, se oprea să-și gătească puiul fript și să-și savureze paharul de vin. Gândiți-vă ce personalitate puternică, calculată și echilibrată avea. A impresionat pe toată lumea, fără să aibă cine știe ce studii, dar i-a cucerit cu filosofia sa și cu inteligența lui naturală. Nobili, oameni titrați – toți au fost uimiți de simplitatea și profunzimea lui. Și, peste toate, Brâncuși rămâne inegalabil.

Cu mai bine de 10 ani în urmă, o fetiță cu ochii plini de îngrijorare a trecut pragul clinicii PATRUPET, ținând în brațe o cutie. Înăuntrul ei, zăcea un pisoi mic, firav, aproape fără viață. Fusese găsit abandonat pe marginea drumului, iar starea lui era vizibil critică. Avea doar câteva săptămâni, cântărea aproximativ 400 de grame, tremura și era foarte slăbit, fiecare respirație fiind un adevărat efort.

În cadrul consultului de urgență, medicii au constatat ca micul pisoi era deshidratat, anemic, infestat cu purici și paraziți intestinali și fiecare moment conta în efortul de a-l salva. Echipa de medici veterinari, condusă de Prof. Univ. Habil. Dr. Bogdan Alexandru Vițălaru, a înțeles imediat urgența situației. Pisoiul a fost spălat, curățat și încălzit, însă era evident că starea sa critică necesita mai mult decât tratamentul de rehidratare și deparazitare. O transfuzie de sânge era esențială pentru supraviețuirea lui, însă timpul era prea scurt pentru a găsi, a recolta și testa sânge de la o altă pisică, în încercarea de a determina grupa sangvină, un pas esențial pentru evitarea complicațiilor. În acel moment, o decizie curajoasă trebuia luată: fără intervenție imediată, pisoiul s-ar fi stins rapid…

Soarta a făcut ca în aceeași zi, un prieten al clinicii PATRUPET să vină cu câinele său, un Terra Nova de 60 de kilograme, pentru controlul anual de rutină. Proprietarul lui a fost impresionat de cazul micului pisoi, iar medicii l-au convins să își lase prietenul blănos să devină erou. O cantitate mică de sânge a fost recoltată de la câine (10 ml), însă vitală pentru micuțul pacient, care se lupta pentru viața lui.

O soluție riscantă și plină de provocări, dar curajoasă și, de altfel, singura posibilă în acel moment, xeno-transfuzia, a fost alternativa la care a recurs Prof. Univ. Habil. Dr. Bogdan Alexandru Vițălaru, în cadrul tratamentului complex. După procedură, a urmat așteptarea grea și monitorizarea atentă a pisoiului, primele minute după transfuzie fiind decisive.

După doar câteva ore, micul pacient a arătat semne îmbucurătoare de recuperare. Respirația lui s-a reglat și a început să-și recapete energia vitală și chiar să toarcă în semn de afecțiune pentru medicii veterinari care au luptat să îl salveze. Pisoiul a răspuns treptat la tratament, iar în săptămânile următoare, sub îngrijirea atentă a echipei, s-a transformat într-un motănel vioi și plin de viață.
După ce a aflat întreaga poveste, proprietarul câinelui donator a fost atât de impresionat de legătura creată, încât a decis să adopte pisoiul. Astfel, micul supraviețuitor și-a găsit un cămin permanent. Astăzi, la peste 10 ani de la acele momente dramatice, Negruț trăiește sănătos, răsfățat și iubit, alături de prietenul lui cel mai bun, câinele care i-a salvat viața.

Această poveste emoționantă este doar una dintre multele care se întâmplă în clinica PATRUPET. Este însă, un exemplu clar în care medicii veterinari trebuie să ia decizii complexe, adesea contra cronometru, pentru a salva viețile animalelor de companie.
În cazul lui Negruț, un amestec de curaj, ingeniozitate și mult suflet au făcut posibilă această salvare miraculoasă.