Obezitatea este una dintre cele mai mari probleme de sănătate din lume și este asociată cu o serie de afecțiuni comune, cunoscute sub numele de sindrom metabolic. Acestea includ hipertensiune arterială, glicemie crescută și un profil ridicat al lipidelor din sânge. Persoanele cu sindrom metabolic prezintă un risc mult mai mare de boli cardiace și diabet de tip 2, comparativ cu cei a căror greutate se află într-un interval normal.

Obezitatea este o epidemie și în ultimele decenii tot mai multe cercetări s-au concentrat asupra cauzelor și modului în care aceasta ar putea fi prevenită sau tratată.

Care sunt cauzele comune ale obezității și cum le putem combate, explică  nutriționistul Ionut Ignat.

„Principala cauză a obezității este lipsa educației nutriționale. Odată cu evoluția industrializării alimentare a crescut și densitatea calorică a alimentelor, dar și valatabilitatea lor – prin urmare abuzul alimentar, practic depășirea aportului energetic necesar zilnic este inerent. În asociere cu o creștere direct proporțională cu sedentarismul, practic consum energetic  redus – s-a creat un dezechilibru între import și export energetic, iar organismul uman s-a adaptat noilor condiții și a sporit stocarea energiei suplimentare în țesutul adipos. Deși există și elemente ce țin de genetic și chiar și patologii care predispun la creștere în greutate, ele pot fi ușor controlate prin reglarea import/exportului energetic… adică prin educație nutrițională bazică!”

Iată principalii factori care pot cauza creșterea în greutate, obezitate și bolile metabolice.

Dependența de alimente

Alimentele îndulcite cu zahăr și bogate în grăsimi stimulează centrii de recompensă din creier. Adesea acest tip de alimente au fost comparate cu droguri precum alcoolul, cocaina, nicotina și canabisul ce pot provoca dependență la persoanele predispuse la obezitate.  Prin pierderea controlului asupra comportamentului alimentar, apare dependența, o problemă complexă și foarte greu de depășit. Surplusul de greutate apare atunci când mâncam mai multe calorii decât ardem prin activitate. Acest dezechilibru contribuie cel mai mult la creșterea în greutate.

„Pe parcursul vieții, unele persoane crează o relație dezechilibrată cu alimentația, de ordin emoțional. Motivul este unul foarte simplu: mâncarea crește nivelul de dopamină – un neurotransmițător care oferă organismului o senzație de bine (temporară). Treptat, în funcțiile de valurile vieții, apelăm din ce în ce mai des la această „alinare” sau chiar “sărbătorire” și creăm un raport dezechilibrat care nu mai ține cont de senzația de foame/sațietate (dată de hormoni), ci de una emoțională – dată de neuro-transmițători. Suntem supărați – alinăm cu mâncare, suntem bucuroși (tot timpul se poate mai bine!) – sărbătorim cu mâncare… și treptat, al nostru hipotalamus, similar ca la adicții începe să „solicite” din ce în ce mai multă dopamină blocând semnalizările clasice de la alți hormoni care reglează sațietatea cum ar fi colecistokinină, leptină sau adiponectină. Uite așa se crează adicțiile alimentare (clinic tulburarea alimentară numită hiperfagie), cea de dulce fiind doar o „variație psihică” (unii crează dependențe de schimbare de gust dulce/sărat, alții de grăsimi, alții de cantitate/volumetrică (senzația de plin în stomac permanentă). Aceste adicții – în asociere cu o densitate calorică foarte crescută în fast food (pentru că vrem totdeauna să potolim demonul adicției repede!) și cu lipsa de mișcare – duc la creșterea în masă adipoasă.” explică nutriționistul.

Lipsa activității fizice

Lipsa activității fizice aduce kilograme în plus și în final obezitate. În lipsa exercițiilor fizice, corpul începe să stocheze energia suplimentară sub formă de grăsime și nu o va putea folosi. Pe lângă obezitate, lipsa exercițiilor fizice poate duce și la apariția bolilor cardiace, colesterol ridicat, diabet și alte boli cronice.

Rutina neadecvată de somn

Cheia pentru o sănătate excelentă este să dormim bine, care ne poate ajută, de asemenea și la menținerea unei greutăți sănătoase. Studiile au arătat că, cu cât  dormim mai puțin, cu atât suntem mai predispuși la supraponderabilitate și obezitate. Acest lucru se datorează parțial faptului că hormonii care sunt eliberați în timpul somnului ajută la controlul apetitului și utilizării energiei de către organism.

Probleme de sănătate

National Institutes of Health a constatat că în anumite situații obezitatea este cauzată de cauze medicale, cum ar fi tiroida, sindromul ovarului polichistic, sindromul Cushing etc. De asemenea o serie de medicamente au ca efect secundar creșterea în greutate ( ex: antidepresivele, medicamentele pentru diabet și antipsihoticele), prin faptul că modifică funcția corpului și a creierului, reducând rata metabolică sau crescând apetitul.

Genetica

Obezitatea are o componentă genetică puternică. Genele pot provoca în mod direct obezitatea în tulburări precum sindromul Prader-Willi. Copiii părinților cu obezitate sunt mult mai susceptibili de a fi obezi decât copiii părinților slabi.

“Deși genetica este o componentă ce trebuie luată în seamă, putem face o parelelă foarte simplă (și dureroasă) pentru a vedea relevanța ei realistică. În populația afro-americană de origine somaleză este prelevantă statistic gena obezității. Cu toate astea, aportul alimentar (exces sau foame) este cel determinant când discutăm despre indicele de masă corporală. Copiii părinților cu obezitate au o predispoziție spre obezitate nu din cauza genelor, mai degrabă imitarea obiceiului părinților, respectiv absența educației nutriționale ar trebui blamate. Tot de la părinți se preia și comportamentul de „cronic dieter” – adică alternarea între foame (diete extreme de pe net cu privare masivă de nutrienți dedicate reducerii dramatice și rapide a greutății și exces alimentar  compensatoriu – urmat de recidivă de greutate. Nu odată am întâlnit în cabinet, părinți cu obezitate, care și-au supus copiii supraponderali la diete stricte și severe, fără prezența unui specialist medical pentru reducerea de greutate rapidă. Practică foarte nocivă și pentru sănătatea copilului, dar mai ales pentru psihicul lui pentru viitor.”

Zahărul

„Neînțelegerea proceselor de digestie, respectiv veșnica blamare media de către persoane ne-educate în domeniul nutriției a dus la o permanentă frică de consumul de zahăr. Pentru a înțelege realitatea metabolică – trebuie subliniat CĂ TOȚI carbohidrații, la finele procesului de digestie se metabolizează în 3 monozaharide: fructoză, glucoză și galactoză. Zahărul este o dizaharidă – formată din 2 molecule: fructoză și glucoză (50%-50%). Glucoza reprezintă sursa primordială de energie celulară și este ajutată de hormonul numit insulină produs de pancreas, iar fructoza este metabolizată hepatic, fără asistența insulinei, dar cu un transportator transmembranar special numit GLUT 5 – care direcționează energia cu precădere spre celulele active hepatice (hepatocite) și renale (nefroni). Pe scurt, fructoza este mai degrabă predispusă să fie transformată în grăsime viscerală dacă este consumată în exces, decât glucoza care devine energie (dar care și ea în exces, poate fi redirijată către ficat pentru transformarea în stoc).

Adaosul de fructoză în industrializarea modernă, reprezintă o metodă de creștere calorică exponențială la un preț FOARTE MIC – și inerent crește abundența energiei în mâncare. De aici și excesul. Iar depunerea de grăsime viscerală duce la un profil lipidic crescut în organism și inerent la probleme metabolice severe. Excesul de glucoză pe de altă parte, duce la rezistență la insulină, urmată de prediabet și diabet tip 2.

Diferența între carbohidrații buni și cei răi (impropriu numiți în media) este timpul de eliberare – cei „buni” vin la pachet cu fibre și eliberează energia treptat pe perioade mai lungi de timp, iar cei „răi” sau rafinați – au fibrele îndepărtate și eliberarea lor energetică este rapidă – ducând la exces mai repede. REALITATEA stă în cantitate! Fiecare dintre noi, direct dependent de activitate și necesar energetic avem un anumit buget de carbohidrați zilnic, care ar trebui repartizați conform nevoilor.”

Stresul

Gestionarea vieții agitate poate face ca nivelul de stres să crească. Unii oameni mănâncă mai mult decât de obicei când sunt plictisiți, supărați, sau stresați. Prea mult stres poate duce la probleme cognitive, alimentație crescută pe fond emoțional, nivel ridicat de zahăr din sânge, apetit necontrolat, niveluri ridicate de glucoză și grăsimi, toate acestea putând duce la obezitate. Puteți încerca să gestionați stresul făcând unele schimbări în alimentație, activitate fizică și discutând cu un specialist.

„Din punct de vedere medical stresul zilnic este exprimat hormonal – cortizol – și expresia lui este diferită de la om la om. Dar realistic, un lucru pe care-l putem menționa despre nivelul de stres este faptul că este în crescendo de la zi la zi și problemele psihologice și chiar psihiatrice avându-l ca și factor determinant sunt în crescendo de la an la an pe statistici. Stresul este de foarte multe ori compensat alimentar și abuzul inerent duce la obezitate și toate patologiile conexe. Prezența stresului exagerat în viața de  zi cu zi este un impediment REAL în lupta fiecărui pacient obez cu greutatea excesivă. Din acest motiv, managementul stresului devine vital în toate cabinetele de nutriție ca și recomandare asociată de ordin multidisciplinar.

Parte din strategiile de management al stresului pe care le recomand în cabinet pacienților pleacă de la plimbarea în aer liber/natură și pot merge până la interveția unui psihoterapeut, psiholog sau psihiatru în sinergie multidisciplinară. Din nefericire, ca și la greutatea în exces, populația este foarte derogativă și la stresul excesiv. Probabil că o campanie similară cu a noastră de informare legată de subiect ar fi foarte indicată de la colegii noștri din sfera psihologie/psihoterapie/psihiatrie.”

Cunoscând efectele extrem de grave pe care le poate avea obezitatea asupra organismului și din dorința de a informa corect publicul din România despre acest dezechilibru, Sweeteria împreună cu nutriționistul, Ionut Ignat au inițiat campania de conștientizare #obezitateaucide.