Hallgrímur Helgason, autorul romanului „Femeia la 1000°C“, se întâlnește cu cititorii săi la Cărturești Verona (Pictor Arthur Verona 13, București), marți, 27 octombrie 2026, începând cu ora 18.00. La întâlnire participă, alături de autor, traducătoarea cărții, Ioana Miruna Voiculescu, Oana Purice, agent literar, și Lucian Vasile, istoric.

Cartea, publicată în colecția musai a Editurii ART în urmă cu șase ani, încă produce un mare interes în rândurile cititorilor săi. Autorul însuși s-a declarat impresionat de entuziasmul cu care a fost primită povestea Herrei în România și apreciază că cititorii români sunt dotați cu simțul umorului.

„A fost dificil să mă pun în pielea unei femei, au fost anumite lucruri pe care nu le știam. De exemplu, nu am avut niciodată menstruație, a trebuit să mă informez despre asta. Cum este să te culci cu un bărbat? N-am făcut nici asta niciodată. Cum este să fii violată? A trebuit să fac un efort să-mi imaginez noi experiențe, dar asta este frumusețea când scrii ficțiune: poți deveni orice, poți descrie lumea din perspectiva unui copil, a unui câine, a unei păsări. Totul este permis!“ declară autorul într-un interviu acordat editurii.

„Herra Björnsson este «femeia la 1000 de grade» cu o voce aproape mai mare decât povestea vieții ei. Iar aceasta din urmă include Al Doilea Război Mondial, un flirt cu unul din Beatleși și multe alte aventuri picarești în Islanda și în alte colțuri ale lumii. Herra își spune povestea la optzeci de ani, cu o grenadă nazistă în mână și cu un umor hâtru care ți-o face simpatică și în timp ce face alegerile cele mai chestionabile. O mare iubitoare a vieții, unii ar numi-o rezilientă, Herra te trece prin atrocitățile războiului, dar și ale vieții domestice cu un bărbat nordic fără să te facă să te plictisești o clipă din cele 500+ de pagini și fără să simți că a fost creată de un bărbat: Hallgrímur Helgason.“ Ioana Miruna Voiculescu

„Nu țin minte să fi așteptat cu atâta nerăbdare să recitesc o carte. Nu-mi imaginam că voi vrea să intru din nou în garajul cu vedere spre Imagine Peace Tower, să simt mirosul de tutun și să mă uit cu aceeași teamă la «oul de oțel german». Adică la grenada de pe timpul lui Hitler cu care Herra Björnsson își alină anii bătrâneții. Pentru că n-ai cum să citești cartea lui Hallgrímur Helgason și să nu fii acolo, umăr lângă umăr, cu protagonista pe care o construiește cu armele imbatabile ale romancierului: povestea bună, umorul și ironia. Dar e cât se poate de adevărat. Abia aștept să recitesc povestea femeii care-a privit istoria în ochi și i-a suflat fumul în față.“ Oana Purice

„Istoria este o poveste. Una care se bazează pe fapte, cum ne reamintește Hallgrímur Helgason chiar în începutul cărții lui. Romanele, spune tot el, sunt pură ficțiune. Dar când un roman își îmbracă haina ficțională peste istoria postbelică a Europei, el devine mai mult de atât. Inspirată de viața tumultoasă a lui Brynhildur Georgía Björnsson, nepoata primului președinte al Islandei, Herra Björnsson este femeia care a trăit un internet întreg de evenimente, care a cunoscut suflarea devastatoare a războiului și care ajunge să se plictisească de moarte de societatea contemporană. Povestea «femeii la 1000°C» este și povestea Europei secolului trecut, în care exaltarea și voluptatea fac casă bună cu tragedia și vinovăția.“ Lucian Vasile

Hallgrímur Helgason s-a născut în Reykjavik în 1959. A studiat un an la Școala de Arte din Islanda și la Academia de Arte Frumoase din München, Germania. Din 1983 lucrează ca artist independent și scriitor. A publicat primul roman în 1990 și și-a câștigat renumele internațional ca scriitor odată cu pariția cărții „101 Reykjavik“ în 1996. În 2001 a primit Premiul Literar Islandez pentru romanul „Höfundur Íslands“. Printre cele mai cunoscute romane ale sale se numără „The Hitman’s Guide to Housecleaning“ (2008), pe care l-a scris în engleză, și „Femeia la 1000 °C“ (2011). Două dintre romanele sale au fost ecranizate, iar patru au fost transpuse în piese de teatru. Helgason este și autorul a două volume de poezii.

Evenimentul beneficiază de traducere consecutivă.

Accesul este liber în limita locurilor disponibile.

Cartea poate fi găsită în librării și online: https://www.editura-art.ro/info/carte/femeia-la-1000c

Un eveniment organizat de Editura ART în parteneriat cu Cărturești.

Parteneri media: Radio Guerrilla și Scena9.

Wolt România anunță un parteneriat cu Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 3, prin care susține activitățile instituției dedicate comunității locale. Colaborarea a început cu o inițiativă pentru membrii Clubului Seniorilor „Râmnicu Sărat” și face parte din direcția Wolt de implicare în comunitățile în care este prezentă.

Prima activitate din cadrul parteneriatului a avut loc pe 2 septembrie și a reunit 25 de seniori și 25 de tineri de la Centrul de Zi PATROCLE și Complexul de Servicii PINOCCHIO, alături de echipa DGASPC Sector 3 și voluntari Wolt .

Sub ideea „Generații împreună. Bucuria se împarte”, participanții au petrecut timp împreună, au încercat lucruri noi și au pregătit o petrecere inspirată de aniversările de acasă. Seniorii au fost parte activă din fiecare moment al zilei: au ales, au povestit, și-au spus părerile și au pregătit spațiul alături de tinerii participanți.

Seniorii au descoperit aplicația Wolt și au ales împreună preparate pe care nu le mai încercaseră. După degustare, și-au spus părerea despre noile gusturi. Au urmat conversații cu voluntarii Wolt, în care fiecare generație a adus expresiile și poveștile sale. Împreună au aranjat masa și au pregătit o petrecere cu muzică și tort.

Wolt sprijină DGASPC Sector 3 și Clubul Seniorilor „Râmnicu Sărat”, contribuind la organizarea activităților dedicate seniorilor. Activitățile sunt dezvoltate alături de echipa instituției, care cunoaște nevoile și preferințele persoanelor din comunitate. Prin acest parteneriat, Wolt își propune să aducă în atenție și activitatea pe care DGASPC Sector 3 o desfășoară zi de zi pentru comunitate, inclusiv rolul clubului ca loc de întâlnire și socializare pentru persoanele vârstnice.

„Wolt crește odată cu orașele în care este prezent și vrem să construim alături de comunitățile de aici. De aceea, susținem organizațiile care cunosc oamenii și creează, zi de zi, spații de conexiune și apartenență. Alături de DGASPC Sector 3, îi celebrăm pe seniori și contribuim la misiunea instituției de a aduce oamenii mai aproape unii de ceilalți. Ziua de la Clubul Seniorilor «Râmnicu Sărat» a deschis această colaborare printr-o întâlnire între generații, cu experiențe noi, expresii schimbate și povești împărtășite”, a declarat Elena Petrescu, Public Policy Manager, Wolt România.

„Pentru seniorii noștri, bucuria acestei zile a fost și aceea de a avea în jur oameni care au venit să îi asculte. Pentru tinerii din sistemul de protecție specială, care ni s-au alăturat, a fost o ocazie să descopere cât de firesc se leagă o conversație între generații atunci când fiecare are loc la masă. Le mulțumim voluntarilor Wolt pentru că au intrat în această poveste cu căldură și pentru sprijinul oferit activităților clubului”, a declarat Mihaela Ungureanu, Director General al DGASPC Sector 3.

Parteneriatul continuă implicarea Wolt România în proiecte locale. În 2025, compania a transformat foste genți de livrare Tazz în ghiozdane și penare pentru copii din medii defavorizate, într-un proiect realizat alături de World Vision România și Atelierul de Pânză. După inițiativa dedicată copiilor, Wolt își îndreaptă sprijinul și către seniori, alături de DGASPC Sector 3. Cele două proiecte pornesc de la aceeași idee: comunitățile devin mai puternice atunci când organizațiile care lucrează aproape de oameni primesc sprijin pentru ceea ce fac.

De Ziua Mondială a Alimentației și Combaterii Risipei Alimentare, cifrele arată o realitate greu de ignorat: alimentele pierdute sau aruncate nu mai sunt doar o problemă de consum, ci una socială, economică și de mediu

Pe 16 octombrie este marcată Ziua Mondială a Alimentației și Combaterii Risipei Alimentare, un moment în care discuția despre hrană trece dincolo de ce punem zilnic în farfurie. Vorbim despre acces la alimente, despre resurse, despre costuri, despre felul în care cumpărăm, gătim, vindem, donăm sau aruncăm mâncare.

În ultimii ani, risipa alimentară a devenit una dintre cele mai vizibile contradicții ale sistemului alimentar. Pe de o parte, alimente perfect consumabile ajung la gunoi, în gospodării, restaurante, magazine sau pe lanțul de distribuție. Pe de altă parte, milioane de oameni se confruntă în continuare cu dificultăți reale în a avea acces constant la mese nutritive.

La nivel global, raportul UNEP Food Waste Index 2024 estimează că, în 2022, au fost generate 1,05 miliarde de tone de deșeuri alimentare, echivalentul a aproximativ 132 de kilograme pe cap de locuitor. Din total, gospodăriile au reprezentat 60%, sectorul de food service 28%, iar retailul 12%.

Aceste cifre arată că risipa alimentară nu apare într-un singur punct al lanțului. Ea începe în modul în care se produce și se distribuie mâncarea, continuă în felul în care este gestionată în magazine, restaurante sau cantine și se vede, cel mai des, în gospodării. Dar, indiferent de locul în care apare, efectul este același: resurse consumate inutil, bani pierduți și alimente care nu mai ajung acolo unde ar putea fi folosite.

Risipa alimentară are și un impact climatic semnificativ. Potrivit UNEP, pierderile și risipa alimentară sunt responsabile pentru aproximativ 8-10% din emisiile globale anuale de gaze cu efect de seră, iar costul economic global este estimat la aproximativ 1 trilion de dolari anual.

În Uniunea Europeană, cele mai recente date Eurostat arată că, în 2024, s-au generat 57,9 milioane de tone de deșeuri alimentare, adică aproximativ 129 de kilograme pe locuitor. Gospodăriile au reprezentat peste jumătate din total, iar restaurantele și serviciile alimentare au generat 12% din risipa alimentară la nivel european, echivalentul a 15 kilograme pe locuitor.

România: milioane de tone de alimente risipite și dificultăți reale de acces la hrană

În România, cifrele sunt la fel de greu de trecut cu vederea. Potrivit estimărilor citate de Ministerul Agriculturii, prin AGERPRES, în România se aruncă anual aproximativ 2,5 milioane de tone de alimente, echivalentul a circa 150 de kilograme pe persoană.

Este important de spus că România nu are încă o imagine completă și măsurată uniform asupra risipei alimentare, pe fiecare sector. Chiar Ministerul Agriculturii a precizat că nu deține date oficiale proprii despre nivelul exact al deșeurilor alimentare, ci lucrează cu estimări și are rol în prevenirea și reducerea fenomenului. Tocmai această lipsă de măsurare consecventă arată cât de importantă devine evidența: nu poți reduce eficient ceea ce nu urmărești.

În același timp, datele despre accesul la hrană arată o realitate socială dură. Potrivit Eurostat, în 2025, 18,1% dintre români nu își permiteau o masă cu carne, pui, pește sau echivalent vegetarian o dată la două zile, în timp ce media Uniunii Europene era de 8,5%.

Așadar, discuția despre risipă alimentară nu este doar despre ce se aruncă. Este și despre ce nu ajunge să fie folosit, donat, redistribuit sau valorificat. Este despre diferența dintre mâncarea tratată ca surplus fără valoare și mâncarea care, gestionată corect, poate deveni sprijin pentru oameni, economie pentru businessuri și reducere a impactului asupra mediului.

De ce contează HoReCa în ecuația risipei alimentare

Restaurantele, cantinele, cafenelele, unitățile de catering sau alte afaceri din industria alimentară lucrează zilnic cu materie primă perisabilă, stocuri, rețete, porții, produse aproape de expirare și fluctuații de cerere. O zi mai slabă, o estimare greșită a numărului de clienți, porții prea mari, lipsa unui sistem de evidență sau absența unor proceduri clare pot transforma rapid alimentele în pierderi.

În HoReCa, risipa poate apărea în mai multe etape: la achiziție, prin cumpărarea unor cantități mai mari decât necesarul real; la depozitare, prin produse care expiră înainte de a fi folosite; în bucătărie, prin pierderi de preparare; sau la servire, prin porții neadaptate consumului real.

Problema nu este doar morală sau ecologică. Este și una economică. Fiecare kilogram de aliment irosit înseamnă bani pierduți, muncă pierdută, energie consumată inutil și costuri suplimentare pentru operator.

De aceea, prevenirea risipei alimentare înseamnă să lucrăm mai organizat: rețete mai clare, stocuri mai bine urmărite, redirecționare înainte de expirare, evidențe corecte și decizii luate pe date, nu din estimări.

Ce cere legislația din România

România are deja un cadru legislativ dedicat diminuării risipei alimentare. Legea nr. 217/2016 privind diminuarea risipei alimentare stabilește obligații pentru operatorii economici din sectorul agroalimentar și prevede măsuri de prevenire și reducere a risipei pe lanțul alimentar.

Operatorii economici trebuie să întreprindă măsuri de prevenire a risipei alimentare și să pună la dispoziția autorităților rapoarte anuale privind planurile de diminuare, acțiunile întreprinse și rezultatele obținute.

Platforma națională pentru prevenirea și reducerea risipei alimentare, pusă la dispoziție de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, permite depunerea planului anual și a raportului anual cu date privind risipa alimentară. Începând cu anul 2026, operatorii economici vizați trebuie să încarce până la 31 martie, pentru anul anterior, planurile anuale de diminuare a risipei alimentare și rapoartele prevăzute de legislație.

Pentru multe afaceri mici și medii, problema nu este neapărat lipsa de intenție. Mulți antreprenori vor să se conformeze și să reducă pierderile, dar au nevoie de un sistem simplu, clar și ușor de folosit, care să transforme obligația într-un proces de lucru, nu într-o sarcină birocratică făcută pe fugă, o dată pe an.

De la obligație la proces: unde intră soluțiile digitale

Reducerea risipei alimentare începe cu măsurarea. Fără evidență, un business nu știe exact ce produse se pierd, în ce cantități, în ce perioade și din ce motive. Fără date, planurile rămân generale, iar raportarea devine o presiune administrativă.

Aici intervin tot mai mult soluțiile digitale. Un sistem bine construit poate ajuta operatorii să creeze un plan de diminuare, să urmărească produsele redirecționate, să centralizeze datele și să pregătească raportările necesare. Pentru antreprenori, beneficiul nu este doar conformarea, ci și o imagine mai clară asupra pierderilor reale din business.

Valori Nutriționale, platforma românească dedicată antreprenorilor din HoReCa și industria alimentară, a dezvoltat un modul de Risipă Alimentară gândit tocmai pentru această nevoie. Soluția ajută operatorii să gestioneze mai ușor obligațiile privind diminuarea risipei alimentare, de la planul anual până la evidența produselor redirecționate și pregătirea informațiilor necesare pentru raportare.

Modulul se înscrie în aceeași direcție în care Valori Nutriționale și-a dezvoltat și celelalte produse: transformarea unor obligații sau procese complicate în pași clari, accesibili antreprenorilor. Platforma este cunoscută mai ales pentru soluțiile prin care restaurantele și producătorii de alimente își pot calcula și afișa ingredientele, alergenii, aditivii și valorile nutriționale în meniuri digitale, dar în ultimul timp și-a extins zona de lucru spre managementul rețetelor, feedback de la clienți, evidențe și instrumente de conformare.

În cazul risipei alimentare, miza este dublă. Pe de o parte, operatorii economici își pot respecta mai ușor obligațiile legale. Pe de altă parte, pot începe să înțeleagă mai bine unde apar pierderile și cum pot fi reduse.

O problemă care nu se rezolvă prin intenții bune, ci prin organizare

Ziua Mondială a Alimentației și Combaterii Risipei Alimentare este un moment bun pentru a vorbi despre solidaritate, acces la hrană și responsabilitate. Dar, dincolo de mesajele de conștientizare, risipa alimentară se reduce prin măsuri concrete: planificare, evidență, redistribuire, educație, tehnologie și colaborare între autorități, companii și consumatori.

Pentru gospodării, asta poate însemna cumpărături mai bine planificate, porții adaptate, folosirea resturilor și atenție la datele de expirare. Pentru restaurante și operatori alimentari, înseamnă stocuri mai bine gestionate, rețete standardizate, proceduri clare și date urmărite constant.

Într-o țară în care milioane de tone de alimente se pierd anual, iar aproape unul din cinci români nu își permite o masă adecvată o dată la două zile, risipa alimentară nu mai poate fi tratată ca o problemă secundară. Este o temă care ține de economie, de responsabilitate socială și de felul în care reușim să folosim mai bine resursele pe care le avem.

Iar primul pas nu este spectaculos, dar este esențial: să știm ce se pierde, unde se pierde și ce putem face concret pentru ca mai puțină mâncare să ajungă la gunoi.