Connect with us

Stiri Romania

Cutremur ’77, 4 martie. De la balconul blocului atârna un pat, iar medicii cu ochii roșii operau la lumina lumânării trupuri zdrelite, scoase de sub dărâmături. Or fi fost de vină betoanele, zidurile de indiferență sau soarta?

Published

on

Șapte virgulă două grade și cincizeci și șase de secunde. Vineri. Întuneric. Moarte. Sirenele salvărilor vuiesc tragic în întuneric, se izbesc de zidurile sfărâmate ale blocurilor, lumina farurilor nu reușește să străpungă praful greu ce nu mai are curaj să se ridice. “961, ce urgență aveți?”

Isterie, panică, resemnare, scrâșnete de dinți, urlete și amintiri: vineri 1977

Dacă priveai atent puteai vedea licărul vieților ce se stingeau pe rând în doar câteva minute. 1.578 de vieți luate de niște nenorocite de ziduri reci.

În seara zilei de vineri, 4 martie 1977, la ora 21.22, România a fost zdruncinată de unul dintre cele mai devastatoare cutremure din țară, care a lovit România comunistă cu o forţă echivalentă a zece bombe atomice de tipul celei de la Hiroshima.

Este al treila cel mai mare seism din secolul al XX-lea produs în România, după cel din 10 noiembrie 1802, care a avut o magnitudine de 8,2 grade pe scara Richter.

Zeci de blocuri și  construcții nesigure și șubrede s-au dărâmat

În noaptea absurdă dintre 4 și 5 martie, ca şi în cele care au urmat, medicii au fost cu toţii la datorie, deși erau sleiți de puteri. Mulţi dintre ei s-au prezentat la post după primele momente ce au urmat cataclismului: directori de spitale suprasolicitaţi, medici cu ochii înroşiţi de nesomn, abia ieşiţi din sala de operaţie, ori chemaţi grabnic pentru alte intervenţii, chirurgi lucrând, în primele ore ale catastrofei, la lumina lumânărilor sau a lămpilor petromax încercau cu mâini de Dumnezeu să salveze viețile oamenilor pierduți și frânți sub dărâmături.

București, loc de cinste și de moarte la 1977

În centrul Capitalei, pe bulevardul Nicolae Bălcescu nr. 25, se află blocul Wilson cu o  arhitectură din vremea Bucureștiului interbelic, singurul „supraviețuitor”, martor al istoriei oraşului și dovada vie a trecerii necruțătoare a anilor. „Aici au stat oameni cu funcţii.”

Pe 4 martie, tot colțul blocului Wilson se prăbușește simetric dintr-o dată, dispărând șirul de garsoniere duble și ultimul etaj. Se pierde și scara principală, monumentală.

„Colţul central, cel care face legătura între cele două străzi, căzuse de sus până jos. Parcă văd şi acum. Mă uitam de peste drum: era un pat suspendat, pe la mijlocul blocului, îi rămăseseră picioarele atârnate. Pe atunci nu ştiam că voi veni să locuiesc aici”, precizează Ioan Săbăduş, locatar al blocului.

Blocul Wilson, imobilul în care nu puteai să intri „oricum”, pentru că la capătul străzii era Comitetul Central al Partidului Comunist. Piciorul unui cetățean oarecare fără funcție, nu avea voie să treacă pe acolo. Te sălta imediat miliția.

„Erau nişte oameni influenţi la vremea aceea în bloc care, cu toate gradele şi funcţiile, aveau nişte relaţii. Cineva îl cunoştea foarte bine pe ministrul Construcţiilor de atunci, Noica, iar el s-a făcut luntre şi punte şi ne-a dat aprobarea. Blocul nostru a fost primul consolidat”, îşi aminteşte Săbăduş.

În perioada regimului comunist, vecinătatea fostului Comitet Central al PCR şi amplasarea pe una dintre arterele principale ale Capitalei au impus în blocul Wilson un regim mai strict în ce priveşte locatarii, dar şi vizitatorii.

„Este un bloc în care în perioada lui Ceauşescu nu puteai să intri oricum. Dacă, de exemplu, se organizau manifestaţii, defilări, puteai intra doar legitimat. Şi, la fel, nu se putea ieşi, trebuia să prezinţi un buletin. Era un regim foarte strict. Aici au stat oameni cu funcţii. La etajul patru, dacă îmi amintesc bine, stătea chiar secretarul de presă al lui Ceauşescu”, povesteşte Cristina Panait, locatară a blocului.

Ioan Săbăduş, adaugă că, deşi scara pe care se află apartamentul său este situată pe str. Dem. I. Dobrescu, autorităţile nu acceptau ca adresa respectivă să figureze în buletinul de identitate.

„Mi-au spus: ‘Nu, nu, pe Dem I. Dobrescu nu locuieşte nimeni’. De ce? Pentru că la capătul blocului nostru, pe partea stângă a străzii, era Comitetul Central al Partidului Comunist. (…) Omul de rând nu putea se treacă prin faţa Comitetului Central, darămite să şi locuiască pe strada asta”, spune el.

Dana Popescu, o altă locatară, era copil în perioada cutremurului. Nu locuia în bloc, dar petrecea destul de mult timp aici, la bunica sa, care se mutase în clădire pe la sfârşitul anilor ’60.

„Pereţii au fost foarte crăpaţi, uşile şi geamurile nu se mai închideau. Era de nelocuit. Locatarii au fost imediat evacuaţi, pe perioada aşa-zisei consolidări făcute în anii respectivi, care de fapt n-a fost o consolidare, a fost o reparaţie de suprafaţă, ca să se poată întoarce oamenii. O parte dintre ei s-au întors, o parte nu s-au mai întors. Au rămas în apartamentele oferite atunci”, povesteşte ea.

La scurt timp imobilul e consolidat și i se reface fațada de colț, care din convexă ajunge concavă, retrasă cu aproximativ 4 metri față de amprenta inițială.

În ţară, cele mai afectate judeţe au fost Teleorman, Dolj, Ilfov, Prahova, Iaşi, Vaslui, Buzău, Vrancea. Numeroase clădiri din Buzău, Ploieşti, Craiova, Zimnicea, Alexandria, Focşani, Iaşi, Bârlad, Vaslui şi alte localităţi au suferit avarii grave.

În mai puțin de un minut, s-a scris cea mai mare catastrofă a ultimilor 50 de ani: 1.578 de vieți îngropate sub ruine, peste 10 mii de oameni răniți, peste 30 de mii de clădiri afectate. Și dacă astăzi ecoul dezastrului ni se pare îndepărtat, ne amăgim!  Pământul își urmează cursul ciclic, impasibil la spectacolul umanității, iar o reală catastrofă ne poate paște oricând.

„În cladirile pe care noi le-am analizat traiesc 8000 de oameni. Deci in cazul unui cutremur major, cei 8000 de oameni nu mai sunt”, spune Bogdan Suditu, profesor Facultatea de Geografie UB.

Nu cutremurul ne va ucide, ci indolența! Pentru că de decenii întregi, se construiește haotic, se închid ochii în fața pericolului, se lipesc buline roșii pe clădirile neconsolidate, ca și cum asta le-ar salva viețile celor care locuiesc înăuntru.

Cercetătorii spun că la nivelul Bucureștiului, mai bine de 1000 de clădiri înalte se vor prăbuși, iar cele mai sumbre scenarii spun că aproape jumătate din cele 130 000 de clădiri din București se vor nărui.

Or fi fost de vină zidurile din betoane, zidurile de indiferență din oameni sau soarta?

Prezentul își găsește în trecut măsura

Să o luăm de la început, să creăm din nou vieți? Aceleași? Cu câte rânduri de lacrimi ar mai trebui să plângă mamele care și au scos copiii zdreliți de sub dărâmături? Li se zvârcoleau pântecele de durere și se priveau nepuctincioase în fața tragediei.  O fi meritat pentru ceva atâta durere? O zguduitură a făcut praf oasele muncite a mii de oameni. Din vina cui? Dar azi avem curajul să călcăm în lume încrezători că propriul creștet nu va fi zdrobit de trei betoane nesigure?

Construim case să trăim sau să murim în ele?

Un cutremur mare, de peste 7 grade pe scara Richter, va veni mai devreme sau mai târziu. Ca să avem o șansă, trebuie să ne pregătim acum pentru inevitabil. Undele de șoc ale seismului vor rupe țevile de gaz și de apă, străzile se vor denivela și un zgomot teribil va anunța prăbușirea clădirilor.

Asta doar la prima strigare. Pentru că, în realitate, nu știm câți oameni sunt condamnați.

Chiar dacă am afla câte clădiri vulnerabile există în tot Bucureștiul, consolidarea lor în timp util este o utopie. Procesul e lung, costisitor și invaziv pentru proprietari. Istanbulul, de exemplu, a reușit cu mari eforturi să consolideze 1.400 de clădiri publice în 14 ani. Noi, puțin peste 20 în ultimii 30 de ani!

Cladirile nu se vindecă și nu se antrenează

Unele voci spun că dacă Bucureștiul a trecut prin doua cutremure mari, sigur îl va duce si pe al treilea. Cladirile nu se vindecă și nu se antrenează, ele nu sunt organisme vii ca noi și în cazul lor nu merge vorba „ce nu le omoară le face mai puternice!”, potrivit specialistului structurist Matei Subasacu.

Ce nu omoară, azi clădirile, le crește șansele de a fi omorâte pe viitor!

Și tu și eu suntem condamnați! După 46 de ani să mai așteptăm pe cineva să schimbe ceva?

 

Stiri Romania

Asociația pastel și Kaufland România donează rechizite pentru un an elevilor unei comune din Delta Dunării

Published

on

Asociația pastel și Kaufland România implementează a treia ediție a proiectului „StartEDU”, prin care donează rechizite și materiale didactice copiilor care locuiesc în satele izolate C.A Rosetti, Letea, Periprava, Sfiștofca și Cardon, din județul Tulcea.

Pachetele conțin ghiozdane, penare complet echipate cu instrumente de scris, creioane colorate, carioci, caiete, acuarele, cărți de beletristică și multe alte materiale didactice pentru ca 45 de elevi să înceapă anul școlar pregătiți și să îl finalizeze, fără să întâmpine lipsuri. Pe lângă aceasta, kiturile au fost suplimentate cu o serie de pachete speciale, pentru cele trei școli din comunitate, cu produse și materiale necesare pentru buna funcționare, inclusiv articole de curățenie.

Inițiativa face parte din misiunea Asociației pastel „Nicio lună fără o faptă bună”, prin care ONG-ul militează pentru construirea unui obicei din implicarea în acțiuni comunitare.

Copiii din mediul rural nu au întotdeauna acces la suportul educațional de care au nevoie la școală.

  • În satele C.A Rosetti, Letea, Periprava, Sfiștofca și Cardon din Delta Dunării sunt 45 de copii de grădiniță, elevi în ciclul primar și gimnazial.
  • Existența claselor este posibilă doar cu predare simultană, deoarece numărul de elevi este insuficient pentru a forma clase omogene.
  • Majoritatea familiilor au posibilități materiale reduse, motiv pentru care educația nu mai face parte din topul priorităților, fiind înlocuită cu activități casnice și muncă.
  • Cele 5 sate formează una dintre cele mai izolate comune din România, aflată la peste 100 de KM de primul oraș. Drumul este anevoios, implică deplasarea cu autoturismul și ambarcațiuni și costă, în medie, 200 lei de persoană, o sumă extravagantă pentru multe familii.

Soluția? Egalizarea șanselor de învățare pentru elevii de la sate 

Într-un context în care o familie din Delta Dunării trebuie să aleagă între nevoile de bază și educație, un copil este nevoit să îngrijească animalele sau să cultive pământul, în loc să meargă școală. Această realitate ne arată că școala devine opțională, iar din lipsa resurselor materiale, copiii nu au rechizite, uniforme și chiar alimente adecvate, ceea ce duce la absențe frecvente sau chiar abandon școlar.

Proiectul StartEDU are ca obiectiv înlăturarea unui obstacol din calea accesului la educație: oferirea de rechizite școlare gratuite menite să sprijine accesul egal la educație pentru toți copiii, indiferent de mediu.

Primele două ediții  ale proiectului StartEDU s-au desfășurat în aceeași comunitate, în 2022 și 2023.  Rezultatele edițiilor precedente sunt:

Medii mai mari și primul premiu I acordat în ultimii ani. Datorită materialelor și rechizitelor donate anul trecut, copiii au (re)descoperit plăcerea de a merge la școală, de a explora și de a-și dezvolta noi abilități. La finalul ultimilor doi ani școlari, mediile copiilor au fost considerabil mai mari decât cele din anul școlar precedent, iar profesorii au fost mândri să acorde, după mult timp, un premiu I unui elev care a avut rezultate școlare foarte bune. Cu un an înainte, niciun elev nu s-a calificat pentru premiul I.

Promovabilitate de 100%. Promovabilitatea a crescut în școlile din Letea, Periprava și C. A. Rosetti, un rezultat mult îmbunătățit față de anii anteriori.

Procesul de predare s-a îmbunătățit. Datorită noilor resursele (dicționare, caiete și fișe de lucru), munca la clasă s-a îmbunătățit și a devenit mai eficientă. În plus, profesorii au avut un spectru mai larg și divers de evaluare a cunoștințelor și de notare. Dacă înainte notau elevii doar după lecțiile din manuale, acum profesorii au ținut cont, în procesul de evaluare, și de rezultatele din caietele de lucru și implicarea lor în activitățile extrașcolare.

Egalitate de șanse în educație. Proiectul startEDU își propune să mișcoreze decalajul dintre educația din mediul rural și alte zone mai prospere.

Partenerii proiectului StartEDU 2024 sunt: Kaufland România și VARD Electro.

Continue Reading

Stiri Romania

Clinica PATRUPET – Medicină la superlativ, la ceas de sărbătoare! 10 ani de la prima hemodializă în medicina veterinară românească!

Published

on

Clinica PATRUPET, un nume sinonim cu excelența în medicina veterinară, atinge în data de 10 septembrie o bornă remarcabilă: împlinirea a 10 ani de la prima hemodializă realizată cu succes la căței. Din 2014 până în prezent, peste 500 de pacienți au beneficiat de acest tratament excepțional. Acest moment de referință subliniază angajamentul continuu al Clinicii PATRUPET față de sănătatea și bunăstarea animalelor de companie, stabilindu-se ca un lider incontestabil în domeniul nefrourologiei veterinare din Europa.

Fondată de Prof. Dr. Bogdan Alexandru Vițălaru, Clinica PATRUPET a devenit rapid un centru de excelență în tratarea afecțiunilor nefro-urologice și nu numai, oferind soluții inovatoare și accesibile pentru bolile care, în trecut, erau considerate fatale. Cu o echipă dedicată de aproape 20 de medici și asistenți, clinica a reușit să schimbe cursul vieții pentru mii de animale de companie și pentru proprietarii acestora.

Inovație în Medicina Veterinară: Tratamente de Avangardă

Unul dintre pilonii succesului Clinicii PATRUPET este abordarea sa inovatoare în terapia bolilor renale la animalele de companie. Dr. Vițălaru și echipa sa au introdus tehnologia de dializă adaptată pentru animale, deschizând unul dintre primele centre de nefro-urologie și dializă veterinară din Europa. Această realizare a revoluționat tratamentul bolilor renale, oferind o șansă la viață pentru sute de pacienți, care altfel ar fi fost condamnați.

Educație și Prevenție: Punctele Forte ale Clinicii

Pe lângă tratamentele avansate, Clinica PATRUPET se distinge prin accentul pus pe educația prin prevenție. Prin centrul său modern de training, clinica nu doar tratează, ci și educă. Proprietarii de animale de companie sunt instruiți în aspecte esențiale ale îngrijirii, prevenind astfel multe dintre afecțiunile care ar putea pune viața animalelor în pericol.

De asemenea, clinica sprijină continuu educația medicilor veterinari din întreaga Europă, oferind cursuri și workshop-uri de specialitate. Dr. Vițălaru, devenit profesor asociat la universități prestigioase, își împărtășește expertiza în urologie și nefrologie, contribuind la formarea noilor generații de medici veterinari. De asemenea, în cadrul Clinicii PATRUPET, alături de colega sa, Asist. univ. Dr. Alina Ștefănescu, coordonează numeroși studenți din întreaga lume care participă la programe de studii Erasmus.

Recunoaștere și Premii

Datorită serviciilor de înaltă calitate și a impactului semnificativ asupra comunității veterinare, Clinica PATRUPET a primit numeroase premii și distincții. Printre acestea, se remarcă Premiul Didier-Noël Carlotti, acordat Dr. Vițălaru pentru contribuțiile sale excepționale la comunicarea interprofesională și educația continuă.

Privind Spre Viitor

La împlinirea a 10 ani de la prima hemodializă în medicina veterinară, Clinica PATRUPET nu se oprește aici. Continuă să își extindă orizonturile, cu scopul de a introduce noi tehnologii și tratamente inovatoare, menținându-se astfel în fruntea medicinei veterinare. Echipa Clinicii PATRUPET rămâne dedicată misiunii sale de a oferi îngrijire medicală veterinară de cea mai înaltă calitate, salvând vieți și oferind confort și fericire proprietarilor de animale de companie.

Această etapă importantă în istoria Clinicii PATRUPET nu este doar o celebrare a succesului, ci și o promisiune de a continua pe drumul excelenței, oferind îngrijire și compasiune fiecărui pacient. Clinica PATRUPET a dovedit că inovația, dedicarea și pasiunea pot schimba cu adevărat vieți – atât ale animalelor de companie, cât și ale celor care le iubesc.

Continue Reading

Stiri Romania

De ce Federația Națională a Părinților – EDUPART susține re-introducerea unei zile libere între fiecare dintre probele scrise ale examenului de Evaluare Națională?

Published

on

Elevii de clasa a 8-a, care urmează să susțină Evaluarea Națională, se află într-o etapă crucială a dezvoltării lor academice și personale. La vârsta de 14-15 ani, acești copii sunt încă într-un proces intens de dezvoltare cognitivă și emoțională, iar cerințele examenelor pot genera un nivel de stres semnificativ. În acest context, oferirea unei zile libere între probele Evaluării Naționale ar aduce multiple beneficii esențiale pentru sănătatea și performanța lor.

9 Motive pentru care ar trebui să existe o zi liberă între probele de la examenul evaluării naționale:

1. Dezvoltarea emoțională fragilă: La această vârstă, elevii nu au încă maturitatea emoțională a liceenilor de clasa a 12-a. Pauzele între probe ajută la gestionarea mai bună a emoțiilor și la reducerea anxietății specifice examenelor.
2. Capacitate redusă de concentrare pe termen lung: Studiile arată că adolescenții mai tineri au o capacitate limitată de a menține concentrarea pe perioade lungi de timp. O zi liberă ar permite elevilor să își refacă resursele cognitive și să abordeze fiecare probă mai odihniți.
3. Nevoia de odihnă: La această vârstă, copiii au nevoie de mai multă odihnă pentru a funcționa optim. Stresul și epuizarea zilei de examen pot avea un impact negativ semnificativ asupra sănătății lor mentale și fizice, iar o zi liberă între probe ar putea preveni aceste probleme.
4. Suportul părinților și al familiei: Elevii de clasa a 8-a depind încă foarte mult de sprijinul emoțional și organizatoric al părinților. O zi liberă ar permite familiei să ofere un sprijin adecvat, ajutând copilul să se pregătească în mod eficient pentru următoarea probă.
5. Gestionarea mai bună a timpului de studiu: Elevii din clasa a 8-a nu au încă experiența necesară pentru a-și gestiona eficient timpul de studiu în condiții de stres. O zi liberă ar oferi timpul necesar pentru revizuirea și aprofundarea materiei într-un ritm adecvat, fără presiune excesivă și nejustificată.
6. Echilibru între școală și viața personală: La această vârstă, este esențial să se mențină un echilibru sănătos între studiu și activitățile recreative. O zi libera ar contribui la menținerea acestui echilibru, prevenind supraîncărcarea și burnout-ul.
7. Prevenirea problemelor de sănătate: Copiii la această vârstă sunt mai vulnerabili la probleme de sănătate cauzate de stres, cum ar fi tulburările de somn sau problemele digestive. Pauzele între examene ar putea reduce riscul acestor probleme.
8. Abilități de coping subdezvoltate: În comparație cu elevii mai mari, copiii de clasa a 8-a nu au dezvoltat pe deplin abilitățile necesare pentru a face față stresului intens. Pauzele sunt esențiale pentru a le permite să își dezvolte aceste abilități treptat.
9. Prevenirea eșecului școlar: Un program prea intens de examene, fără pauze, poate duce la eșecuri școlare pe fondul supraîncărcării mentale. O zi liberă între probe ar putea contribui la prevenirea unor astfel de situații, asigurând o mai bună pregătire și performanță la Evaluarea Națională.

La aceste 9 motive adăugăm inclusiv Ordinul Ministerului Sănătății Nr 1456/2020 pentru aprobarea normelor de igienă din unităţile pentru ocrotirea, educarea, instruirea, odihna și recreerea copiilor și tinerilor, la art.40 (3), care recomandă că: „tezele și lucrările de control nu se stabilesc în două zile consecutive”. Președintele Federației Naționale a Părinților – Edupart, Cătalin Viorel NAN: În acest sens facem un apel ferm către factorii decizionali din educație să ia în considerare argumentele de mai sus și să abrobe introducerea zilelor libere între probele examenului de Evaluare Națională pentru absolvenții claselor a VIII-a. Este esențial să protejăm sănătatea copiilor noștri, oferindu-le condițiile optime pentru a-și atinge potențialul maxim.”

Continue Reading

Trending