Cel mai frumos în absolut tot ceea ce se întâmplă în minunata noastră țară este ca ne putem ascunde în câteva propoziții pe care le-au învățat toți funcționarii publici: „N-am știut, așa am primit ordinul, cum să verific asta ca nu intra în atribuțiile mele, că fisa postului, că am semnat eu pentru șefu’, că a delegat pe cineva sa semneze, ăla nu avea competențe!”…. Ahahaha … suntem artiști la așa ceva!
Fraudarea fondurilor europene cu garanții false emise de entități ce nu au dreptul legal să furnizeze acest tip de garanții
Dar hai să vă spun ceva foarte tare și sunt curios cum o s-o scalde acum participanții la acest joc simplu de fraudare a fondurilor europene cu garanții false, emise de entități ce nu au dreptul legal să furnizeze acest tip de garanții, nu sunt autorizate să facă acest lucru nici în România, (ASF și BNR), nici măcar acolo unde sunt înregistrate neavând licență pentru tipul acesta de asigurări/garanții/angajamente financiare sau orice alt tip de asemenea instrumente financiare.
Cum ar fi dacă v-aș spune că statul român, prin specialiștii ce îi avem angajați în structurile statului, a acceptat asemenea garanții de ordinul sutelor de milioane de euro, poate chiar mai mult pe contracte publice din fonduri europene, din neștiință sau… NU!? Nici nu mai contează acest lucru, sunt vinovați oricum de faptul că au acceptat acest tip de instrument fără acoperire LEGALĂ.
Să explic exact procedura pentru a înțelege toți cei care citesc:
Statul Român organizează licitații publice pentru diferitele proiecte pe care le are de făcut prin Sistemul Național de Achiziții Publice. La aceste licitații participă mai multe companii care trebuie să îndeplinească mai multe criterii pentru a fi eligibile, lucrări similare, cifra de afaceri…și nu în ultimul rând, trebuie să depună o scrisoare de asigurare/garanție de participare la licitație…
Din acest moment, haideți să facem un joc simplu. Vizualizați următoarea idee – o să o fac în formă foarte simplă – Câștigătorul licitației a depus o astfel de garanție, semnează contractul cu autoritatea contractantă (statul român) pentru obiectul contractului, să spunem un drum național cu o valoare de 75.000.000 lei, durata execuție 5 ani – 3 de bună execuție, 2 de mentenanță a lucrărilor.
În acest moment trebuie depusă garanția de bună execuție a lucrării în valoare de 10% din valoarea totală a contractului 7.5 milioane lei și cea de mentenanță a lucrării în valoare de 30% din valoare garanției de bună execuție cu o valoare de 2.25 milioane lei, dar ca „tacâmul” să fie complet, constructorul mai depune și o garanție de retur avans pentru, să spunem 20% din valoare contractului …15.000.000 lei.
Și așa sunt multe contracte, foarte multe.
Valorile diferă, fie mai mari sau mai mici. Depinde de situație!
Acum detaliem restul procedurii:
Aici sunt mai multe variante, dar cea mai simplă este aceasta, se și pasează responsabilitatea de la unul la altul.
Implicați:
- Emitentul – Societatea care nu are dreptul LEGAL
- Intermediarul – Brokerul de asigurare și aici mă refer că există posibilitatea ca cei mai mari brokeri din țară să distribuie acest tip de garanție, dar nu prin firmă autorizată la ASF. Pentru a nu raporta garanțiile, și-au făcut un simplu SRL cu capital social de 200 lei și gata, dar folosind rețeaua de sute sau chiar mii de oameni/colaboratori înregistrați la ASF
- Clientul – care primește oferta, draftul de la broker și pe care o prezintă…
- Autoritatea statului – care o acceptă sau nu, în funcție de capacitatea celui prin mâinile căruia ajunge garanția/asigurarea
Finalul.
Acum când se acceptă garanția, clientul primește un decont de la emitent prin intermediar pentru a fi achitat de către acesta, DAR … și aici este FUNNY…și ATENȚIE până unde merge șmecheria:
Până unde merge șmecheria: Emitentul nu poate încasa banii în contul lui deoarece ar trebui să încaseze banii în afara țării, în țara de proveniență, așa ca „băieții deștepți” au inventat o nouă metodă, au inventat un „agent de încasări și plăți”. Un SRL autohton, made in România cu capital social 200 lei, unde încasează comisioanele de la clienți și bineînțeles că din același cont fac și plățile către intermediar, comisioane ce se ridică și la valori de 35-40% din prima plătită de client.
„Băieții deștepți” din spatele acestor entități, au răspândit în piață ideea că funcționează pe teritoriul României FREEDOM OF SERVICES.
Definite, pentru a înțelege ce înseamnă FREEDOM OF SERVICES pentru ambele autorități ale statului ce supraveghează piața financiară și de asigurări
ASF și BNR.
- Societățile de asigurări ( ASF )
Societățile de asigurări care sunt autorizate să-și desfășoare activitățile comerciale în orice țară din Spațiul Economic European (SEE) au în principiu permisiunea să își desfășoare activitatea și în alte state membre.
FOS permite firmelor de asigurare să ofere servicii pe teritoriul altui stat membru fără a fi necesară înființarea unei sucursale în România.
Astfel, prin FOS, societățile pot distribui produse de asigurare pe întreg teritoriul SEE din țara de origine.
Directivele UE prevăd că o autorizație obținută într-un stat membru le permite firmelor să-și desfășoare activitatea în toate celelalte state membre fără a obține autorizații suplimentare.
FOARTE IMPORTANT, de obicei aici se pierd cu explicațiile domnii…
Procesul implica notificarea Autorității de Supraveghere Financiară din România, de către Autoritatea de Supraveghere Financiară din statul unde societatea își are sediul că aceasta va funcționa pe teritoriul României, pe clasele de asigurări dorite și așteaptă aprobarea ASF România.
NICIODATĂ nu notifică compania “X” din țară “Y” Autoritatea Financiară din România că va activa pe piața din România.
- Pentru instituțiile financiare ( BNR )
Instituțiile financiare din state membre își pot desfășura activitatea pe teritoriul României, în mod direct sau prin intermediul unei sucursale, cu respectarea strictă fie a prevederilor art. 54 din Ordonanța de urgență nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, adoptată cu modificări și completări prin Legea 207/2007, cu modificările și completările ulterioare, fie a dispozițiilor art. 25 – 27 din Legea nr. 93/2009 a instituțiilor financiare nebancare, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru a putea verifica entitățile va atașez și link-ul, asta pentru ca specialiștii care semnează orice fără a face verificările corecte și normale conform normelor și procedurilor trecute în fișa postului.
Registrele privind instituțiile financiare nebancare ținute de banca centrală (https://www.bnr.ro/Registre-si-Liste-717.aspx).
Pentru a nu mai căuta dumneavoastră articolele, legile, ordonanțele, vi le atașez eu.
art. 54 din Ordonanța de urgență nr. 99/2006
Secţiunea a 2-a Instituţiile financiare din alte state membre
Articolul 54
(1) Instituţiile financiare cu sediul într-un alt stat membru pot desfăşura în România, activităţile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. b) – n), prin înfiinţarea de sucursale sau prin furnizarea de servicii în mod direct, dacă aceste instituţii financiare sunt filiale ale uneia sau mai multor instituţii de credit, dacă activităţile respective sunt prevăzute în actele lor constitutive şi dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii:
- a) societatea-mamă sau societăţile-mamă ale instituţiei financiare sunt autorizate ca instituţii de credit în statul membru a cărui legislaţie guvernează statutul instituţiei financiare-filială;
- b) activităţile în cauză sunt efectiv desfăşurate pe teritoriul aceluiaşi stat membru;
- c) societatea-mamă sau societăţile-mamă ale instituţiei financiare deţin 90% sau mai mult din drepturile de vot ataşate acţiunilor la capitalul social al acesteia;
- d) societatea-mamă sau societăţile-mamă ale instituţiei financiare trebuie să îndeplinească cerinţele autorităţii competente din statul membru de origine cu privire la administrarea prudentă a instituţiei financiare-filială şi trebuie să declare, cu acordul acestei autorităţi, că garantează în solidar obligaţiile asumate de instituţia financiară-filială;
- e) instituţia financiară-filială este inclusă, în special în ceea ce priveşte activităţile pe care urmează să le desfăşoare în România, în supravegherea pe bază consolidată a societăţii-mamă sau, după caz, a fiecărei societăţi-mamă, în mod deosebit pentru calculul cerinţelor de fonduri proprii pentru acoperirea riscurilor prevăzute la art. 126, pentru controlul expunerilor mari şi în scopul limitării participaţiilor calificate potrivit dispoziţiilor art. 143.
(2) Dispoziţiile art. 45 alin. (2), 48 şi 49 se aplică în mod corespunzător şi în cazul înfiinţării unei sucursale, respectiv al furnizării de servicii în mod direct în România de către o instituţie financiară dintr-un alt stat membru. Notificarea transmisă Băncii Naţionale a României include în acest caz şi atestarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. (1).
(3) În cazul înfiinţării unei sucursale, prin excepţie de la dispoziţiile art. 48 alin. (2) lit. d), informaţiile care se notifică sunt cele referitoare la nivelul fondurilor proprii ale instituţiei financiare-filială şi nivelul fondurilor proprii şi al cerinţelor de capital, la nivel consolidat, ale instituţiei de credit, societate-mamă.
Art. 25 – 27 din Legea nr. 93/2009
SECŢIUNEA a 2-a
Notificarea
Art. 25.
(1) Înfiinţarea instituţiilor financiare nebancare ce fac obiectul înscrierii în Registrul general se notifică Băncii Naţionale a României, în termen de 30 de zile de la data înmatriculării în registrul comerţului.
(2) Instituţiile financiare nebancare pot desfăşura activitate de creditare numai după înscrierea în Registrul general.
Art. 26.
(1) Procedura şi condiţiile de notificare sunt stabilite prin reglementări ale Băncii Naţionale a României.
(2) Instituţiile financiare nebancare sunt obligate să comunice modificările cu privire la datele şi informaţiile cuprinse în documentaţia depusă iniţial, potrivit reglementărilor emise de Banca Naţională a României.
SECŢIUNEA a 3-a
Registrul general
Art. 27.
(1) Instituţiile financiare nebancare sunt înscrise în Registrul general dacă, în urma notificării efectuate, fac dovada respectării cerinţelor legale aplicabile.
(2) Banca Naţională a României transmite instituţiilor financiare nebancare documentul ce atestă înscrierea în Registrul general, în termen de 30 de zile de la data la care documentaţia depusă este completă şi corespunzătoare.
(3) Neîndeplinirea cerinţelor legale aplicabile atrage respingerea cererii de înscriere a entităţii în Registrul general şi, implicit, neacordarea permisiunii de a desfăşura activitate de creditare.
Păi voi măi specialiștilor ați crezut vreodată în viața asta că aceste condiții de mai sus pot fi îndeplinite de vreo instituție din Uniunea Europeană de care nu a auzit nimeni.
La ASF situația este mai relaxată și avem acum Euroins, LevIns … dar totuși astea sunt corporații imense, toată Europa a auzit de ele și funcționează LEGAL notificând ASF-ul, primind acceptul pentru a putea funcționa și cu toate astea ASF-ul atenționează piața de asigurări cu privire la aceste garanții și la riscul la care se supun cei care le primesc, precum și cei care le cumpără, asumându-și potențialul risc pe parcursul valabilității acestora, dar repet sunt LEGALE și sunt trecute în legea achizițiilor publice ca instrumente financiare acceptate.
Pe de altă parte, la BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, nu există instituții financiare emitente de garanții / asigurări / angajamente financiare din alte țări ale UE ce au notificat oficial ca vor să activeze pe piața din România.
NICIODATĂ nu va accepta BNR-ul asemenea fantome pe piața pentru a crea un cutremur în economia națională și așa aflată acum în degringolada.
Pentru mine este șocant de-a dreptul ca unor specialiști ce lucrează pentru statul român le-a putut trece prin cap că Guvernatorul Băncii Naționale a României va accepta așa ceva pe teritoriul României fără a-și lua toate măsurile de precauție ca aceste entități au bonitatea și solvabilitatea financiară pentru a emite asemenea instrumente financiare și bineînțeles ca BNR-ul ar fi emis un comunicat de presă oficial dacă o nouă entitate ar fi intrat activ pe piața financiară.
Și uite așa realizați de ce infrastructura țării este într-o situație deplorabilă, de ce proiectele începute nu se finalizează la termen aproape niciodată, de ce se repară tot după prima zăpadă, ploaie, adiere de vânt.
Problema care se pune în acest moment este următoarea: nu cine sunt vinovații în această ecuație ca la asta ne pricepem cel mai bine, ar trebui să căutăm și să găsim motivele pentru care s-a ajuns în această situația pentru a înțelege efectele suntem obligați să vedem care a fost cauza și apoi să încercăm să rezolvăm această problemă.
Antreprenorii români așteaptă soluții, nu vinovați pentru ceva ce pare ca îi ajută pe moment apelând la această soluție periculoasă, dar mai târziu cu siguranță le va crea mari probleme din toate punctele de vedere.
Care sunt soluțiile pentru antreprenorii români să poată beneficia de asigurări și garanții SIGURE pe toată perioada contractuală?
IMPORTANT :
Nu ne luptăm cu oamenii,
Ne luptăm cu problemele reale și asta trebuie să primeze întotdeauna.
Citește și: Realitatea din spatele ușilor închise
Citește și: Limita fină dintre manipulare și realitate