Filosoful și eseistul român, Mihai Șora, s-a stins din viață sâmbătă la vârsta de 106 ani. Anunțul a fost făcut printr-o postare pe pagina de Facebook a acestuia.
Mihai Șora a murit. Filosoful a fost o personalitate marcantă apreciată la nivel internațional
Sâmbătă, pe pagina de Facebook a filosofului român a fost publicată o postare scrisă de soția acestuia, Luiza Palanciuc- Șora:
„𝐌𝐢𝐡𝐚𝐢 𝐒̦𝐨𝐫𝐚
𝟕 𝐧𝐨𝐢𝐞𝐦𝐛𝐫𝐢𝐞 𝟏𝟗𝟏𝟔 – 𝟐𝟓 𝐟𝐞𝐛𝐫𝐮𝐚𝐫𝐢𝐞 𝟐𝟎𝟐𝟑
Iubitule,
ai fost fericire pură: nu doar un om frumos, ci Frumusețea însăși, credința, nădejdea și dragostea, cum spune cuvântul apostolic. Și niciodată nu-ți voi fi îndeajuns de recunoscătoare pentru tot ce mi-ai dăruit timp de aproape două decenii. Tu m-ai scos de pe șinele destinului meu și m-ai legat ireversibil și armonios de al tău, cu o grație de care numai tu erai capabil și pe care nu mulți pământeni o pot cuprinde cu mintea sau cu inima.
Încă nu știu cum va arăta ziua de mâine, nici toate cele care vor urma. E dincolo de puterea mea de acceptare. Unii oameni ar trebui să trăiască veșnic – nu numai în Rai, unde, negreșit, tu vei sta, ci și pe punctul acesta albastru, boțul de apă și humă care plutește în spațiu și pe care opt miliarde de alte făpturi omenești – dar niciuna ca tine – conviețuiesc, se ceartă sau se iubesc, se războiesc ori își sunt – unele, altora – sprijin.
E frig fără tine, iubitule.”
Mihai Șora și Luiza Palanciuc-Șora au trăit o frumoasă poveste de dragoste timp de 9 ani. Deși cu o diferență de vârstă de 58 de ani, cei doi împărtășeau aceleași interese și viziuni. Luiza Palanciuc-Șora a fost a doua soție a filosofului și este poetă, eseistă și traducătoare. Cei doi își transmiteau frecvent mesaje de dragoste prin intermediul rețelelor de socializare, acolo unde Mihai Șora era foarte activ.
Cine a fost Mihai Șora
Mihai Șora a fost un filosof și eseist, membru fondator al Grupului de Dialog Social, al Alianței Civice și al Societății Române de Fenomenologie. A ocupat numeroase funcții importante de-a lungul vieții, precum funcţionar în cadrul Serviciului de presă la Ministerul de Externe, apoi a fost şef al redacţiei de literatură a Editurii în limbi străine de pe lângă Institutul Român pentru Relaţii Culturale cu Străinătatea redactor-şef al compartimentului „Moştenirea literară” al Editurii de Stat pentru Literatură şi Artă, precum şi şef al serviciului Biblioteci în cadrul Ministerului Învăţământului, a fost primul ministru al Învăţământului după căderea regimului comunist.
Opera filosofului și eseistului român cuprinde lucrări, precum: „Du dialogue intérieur: Fragment d’une anthropologie métaphysique”, (1947), „Sarea pământului” (1978), „A fi, a face, a avea”, (1985), „Eu&tu&el&ea… sau dialogul generalizat” (1990), „Firul ierbii” (1998), „Câteva crochiuri și evocări” (2000), „Locuri comune” (2004), „Clipa & timpul” (2005).