Povestea unui român de 37 de ani care a contractat coronavirus în Franța: „Am plâns ca un copil. Am momente în care delirez”

Un român de 37 de ani care a fost infectat cu coronavirus în Franța a povestit despre clipele de groază prin care a trecut de când a afla verdictul medicilor.

Povestea unui român de 37 de ani care a contractat coronavirus în Franța: „Am plâns ca un copil. Am momente în care delirez”

Liviu P. este un român de 37 de ani care a plecat în urmă cu șapte ani din țară. S-a mutat în Franța, acolo unde muncește pentru a-i înreține pe cei trei copii ai lui. De mai bine de o săptămână, de când a aflat că și el a fost infectat cu coronavirus, bărbatul trece prin clipe de groază și speră ca cei care îi află povestea să rămână în case pentru a opri răspândirea virusului.

Declarațiile românului bolnav de coronavirus într-o țară străină

„Coșmarul meu a început în urmă cu opt zile. Mi s-a înfundat nasul și am început să simt și dureri ușoare în gât. Mi-am zis că toate se întâmplă din cauza faptului că îmi place să beau apă, sucuri, toate reci, cu gheață, fie iarnă sau fie vară, am același obicei. 

După numai o zi, am început să tușesc și să simt o apăsare în plămâni, o durere cruntă și fiecare gură de aer pe care o luam îmi provoca dureri de nedescris. Am început să am dureri de spate, de oase, acum mă doare tot corpul. Apariția febrei m-a speriat și știind că nu este de glumă cu acest coronavirus, m-am testat. Mi s-a prăbușit lumea în cap atunci când am aflat că rezultatul este pozitiv.

Mi s-a confirmat cel mai negru scenariu și m-am trezit singur, pe patul de spital. Le mulțumesc medicilor pentru toate eforturile, pentru că deși am 37 de ani, am plâns ca un copil în fața lor, din cauza durerilor pe care le aveam. 

Am momente în care delirez, îmi imaginez lucruri, îmi ia corpul foc. Mă trezesc de multe ori cu cearșafurile ude leoarcă sub mine, atât de mare este temperatura corpului. Deși vreau să mă gândesc la faptul că este doar un coșmar, mă apucă din nou plânsul și realizez că este crunta realitate pe care o trăiesc. Simt că dau mâna cu moartea și ori de câte ori medicii mă întorc pentru a schimba lenjeria de pe pat, simt că trece un camion peste mine. 

Cu familia vorbesc zilnic, dar atunci când simt că mi se face mai rău, nu-i mai las pe copii să mă vadă pe apelul video. Nu vreau să sufere. Tot ce îmi doresc este să ies sănătos de aici și să mă întorc la familia mea. E greu să fii singur și să te lupți cu boala”, a mărturisit Liviu P, pentru Cancan.