Si vis pace, para bellum – ”Dacă vrei pace, pregătește-te de război” – este un principiu al strategiei militare a Imperiului Roman care ne-a parvenit prin intermediul singurului tratat antic care a supraviețuit intact, ”De Re Militari”, al scriitorului latin Vegetius. Adagiul, datând din secolul IV, a fost adus în actualitate de conflictul de la granița de nord a României, evidențiind importanța unei industrii naționale de apărare funcțională, capabilă să susțină nevoi esențiale ale forțelor armate, precum asigurarea munițiilor pentru principalele categorii de armament ori mentenanța tehnicii de luptă, nu doar în situații de criză militară. Din păcate, România este vulnerabilă și la acest capitol.

O anchetă din seria ”România, te iubesc!”, realizată în toamna anului 2022, a scos în evidență că, în numai trei decenii, am ajuns din topul exportatorilor mondiali de armament într-o relație de dependență de alte state, în toate privințele: materii prime, produse, servicii. Investigația jurnalistică cu titlu sugestiv, ”Ne apără Dumnezeu”, a evidențiat că între necesitățile actuale și de perspectivă ale armatei și capabilitățile industriei autohtone de apărare există o prăpastie care se adâncește de la un an la altul. Un inventar al cauzelor acestei stări de fapt include: dezinteresul cronic pentru dezvoltarea industriei de apărare, managementul defectuos din cadrul companiilor de stat, nealocarea de resurse pentru retehnologizare și, nu în ultimul rând, caracterul (voit?) ambiguu al unor clauze de offset.

Obligația de compensare sau de offset (cum este cunoscută în practica comercială internațională) este reglementată în România de Ordonanța de Urgență nr. 189/2002 privind operațiunile compensatorii referitoare la contractele de achiziții pentru nevoi de apărare, ordine publică și siguranță națională. Prevederile acesteia se aplică contractelor de achiziții de pe piața externă de produse, servicii sau lucrări necesare domeniului apărării, ordinii publice și siguranței naționale a căror valoare depășește două milioane de euro, iar valoarea obligației de compensare trebuie să fie cel puțin 80% din valoarea contractului de achiziție. Punerea în aplicare a procedurilor specifice se află în responsabilitatea Oficiului de Compensare pentru Achiziții de Tehnică Specială/OCATS, condus de Cristina Corina Dragomirescu.

La cinci ani și jumătate de la aprobarea de către Guvernul României, prin HG nr. 852 din 29 noiembrie 2017, a circumstanțelor și procedurii specifice aferente etapei 1 a programului esențial de înzestrare ”Transportor blindat pentru trupe 8×8”, ne propunem să punctăm câteva episoade din odiseea relației contractuale cu producătorul ales de statul român, inclusiv în ceea ce privește componenta de offset.

Experții Ministerului Apărării Naționale au stabilit că cele mai adecvate pentru nevoile de înzestrare ale forțelor armate române sunt transportoarele 8×8 și derivate pe platforma Piranha 5 iar ulterior, împreună cu cei ai Ministerului Economiei, responsabil de industria de apărare, au purtat discuții cu reprezentanții producătorului, compania General Dynamics European Land Systems Mowag GmbH/GDELS–M. Din anul 2004, operatorul economic elvețian, cu o experiență de peste șapte decenii în dezvoltarea, proiectarea și producția de vehicule blindate, atât pentru configurații de teren, cât și amfibii, a fost încorporat în General Dynamics European Land Systems, divizia europeană, având cartierul general în Madrid, a corporației americane General Dynamics, care ocupă locul 5 în topul mondial al contractorilor din domeniul industriei de apărare. Armata română era deja client al GDELS din anul 2006, interoperabilitatea cu transportoarele Piranha IIIC, achiziționate în intervalul 2008 – 2015, fiind unul din argumentele invocate în stabilirea noii relații contractuale.

Consiliul Suprem de Apărare a Țării a aprobat achiziția a 227 de vehicule Piranha 5, în șase configurații diferite. HG nr. 859/2007 a fost precedată de încheierea, pe 10 octombrie 2017, a unui Memorandum de înțelegere și a unui Acord de cooperare-transfer de tehnologie, între Compania Națională ROMARM SA (în subordinea Ministerului Economiei) – Filiala Uzina Mecanică București/UMB SA și GDELS–M, reprezentată în România de Călin Constantin, un personaj prezent în culisele informale ale negocierilor bilaterale ce au precedat formalizarea tuturor relațiilor contractuale având ca obiect achiziția de vehicule tip Piranha, bine relaționat și la nivelul OCATS. S-a agreat crearea unui parteneriat strategic cu UMB pentru producția transportoarelor Piranha 5 în România și realizarea de către GDELS-M de investiții într-o capacitate de producție și centru de mentenanță la nivelul uzinei bucureștene, cu finanțare asigurată de partea străină în cadrul obligației de compensare în cuantum de 297 milioane de euro. Opiniile privind plus valoarea adusă industriei naționale de apărare prin aplicarea offset-ului, așa cum a fost definit și agreat de OCATS, sunt însă rezervate. Angrenarea formală în unele operațiuni compensatorii a unor operatori economici autohtoni, selectați în mod preferențial, fără realizarea unor transferuri tehnologice reale, nu conferă posibilitatea fabricării în mod autonom de produse militare.

Diferența față de modul în care alte state au abordat componenta de offset în cadrul unor achiziții de tehnică militară sunt semnificative. Exemplificativ, în cadrul tranzacției din anul 2003, prin care a achiziționat din SUA 48 de avioane F-16 C/D Block 52, guvernul polonez a beneficiat de un program de offset în valoare de 6 miliarde USD, onorat în integralitate de către compania Lockheed Martin, în termenul asumat contractual (10 ani). Analiștii au descris programul drept unul de referință nu doar în ceea ce privește calitatea (la acea dată cea mai modernă variantă de F-16) și prețul aeronavelor (3,5 miliarde USD), ci și condițiile financiare negociate de statul polonez (valoarea offset-ului a reprezentat 170% din cea a contractului de achiziție). Mai amintim doar că, trei ani mai târziu, executivul de la Varșovia a sistat negocierile cu producătorul francez Airbus, vizând achiziția a 50 de elicoptere militare multirol de tipul Caracal, datorită lipsei unor propuneri de offset care să răspundă interesului economic și de securitate al statului polonez, inclusiv în ceea ce privește crearea condițiilor pentru dezvoltarea industriei autohtone de apărare. În ambele situații, procedurile pentru atribuirea contractelor au fost de tip competitiv, incluzând câte 3 ofertanți relevanți la nivel mondial.

Potrivit celor convenite, primele 30 de transportoare urmau a fi produse în facilitatea de producție a GDELS–M din orașul Kreuzlingen (unde, începând cu 1972, anul definitivării primului prototip Piranha, au fost produse peste 11.000 de transportoare, pentru clienți din întreaga lume) și asamblate în România.

În ianuarie 2018, MApN a semnat cu GDELS un acord cadru în valoare de 895 milioane de euro și un prim contract subsecvent, de 371,32 milioane de euro, având ca obiect furnizarea a 94 de transportoare, din care 36 ar fi trebuit livrate în termen de 12 luni de la semnarea contractului.

Derularea raporturilor contractuale a fost presărată de numeroase sincope, unele dintre ele asociate, de cunoscători, cu interesele ”băieților deștepți” din industria de apărare, bine relaționați în medii decizionale relevante și nelipsiți din contractele cu statul. Dat fiind specificul domeniului, numărul operatorilor economici prezenți pe piața de profil este restrâns, iar reprezentanții acestora au abilitatea de a se asigura că decidenții din ministerele și companiile de stat le susțin interesele, inclusiv atunci când sunt în culpă. În cazul contractelor subsecvente programului esențial de înzestrare, aceștia par a fi găsit ”portițe” prin care interesul esențial de securitate, așa cum a fost definit în documentele asumate de statul român, să fie eludat.

GDELS–M s-a angajat să satisfacă și să protejeze interesul esențial de securitate privind: (1) integrarea și producerea în România a următoarelor 197 de vehicule, precum și fabricarea în România a cel puțin următoarelor subsisteme militare esențiale: sistemul de protecție balistică și antimină (carcasă blindată), sistemul de armament, sistemul de comunicații și informatică, aparatura de ochire și observare și sistemele de senzori;  (2) realizarea transferului tehnologic către un viitor centru de mentenanță constituit în România, pentru fabricarea, dotarea și mentenanța transportoarelor, pe durata ciclului de viață. În cei mai bine de 5 ani de la demararea contractului, s-au înregistrat probleme la nivelul tuturor subsistemelor care compun transportoarele Piranha 5.

În cazul sistemului de comunicații și informatică, responsabilii GDELS – M au încercat să impună, contrar obligațiilor asumate contractual, instalarea unui alt software de comandă și control, produs de General Dynamics Mission Systems Canada (subsidiară a General Dynamics). Pentru inducerea aparenței producerii softului în România, s-a vizat indigenizarea acestuia de către subcontractorul Centrul pentru Servicii de Radiocomunicații SRL. Ca urmare a poziției ferme a beneficiarului, situația a fost remediată ulterior prin decizia de instalare a softului prevăzut inițial, produs de firma românească Interactive Software SRL.

În ceea ce privește sistemul de armament, turelele produse de compania israeliană Elbit Systems Ltd, la unitatea de producție deschisă la Măgurele (în incinta SIMULTEC SA), au funcționat necorespunzător, rezultatele inițiale ale testelor de tragere fiind nesatisfăcătoare. Din considerentele menționate, primele 36 de transportoare au fost recepționate cu o întârziere de peste doi ani față de termenul asumat contractual; situația a determinat perceperea de penalități de peste 8,5 milioane de euro. Spre amuzamentul cunoscătorilor, în semn de mândrie pentru noile achiziții, șase Piranha 5 incomplet echipate au defilat la parada militară organizată pe 1 Decembrie 2018.

De dată recentă, GDELS-M a atribuit Elbit un contract de 120 de milioane de euro pentru furnizarea de turele telecomandate,  stații de luptă și sisteme de mortiere destinate echipării Piranha 5.

Nici obligația de fabricare în România a unor componente importante ale subsistemului aparatură de ochire și observare, precum periscoapele, nu a fost respectată. Acestea au fost importate de la o companie germană și indigenizate la PRO OPTICA SA București, pentru a induce aparența producerii de către un operator autohton. Asta în condițiile în care IOR SA București, care dispune de personalul și tehnologia necesare fabricării de periscoape care corespund necesităților Piranha 5, nu se regăsește printre societățile agreate de decidenții care atribuie contractele din industria de apărare. Dacă susținerea PRO OPTICA SA  de către fostul său director, Marinică Mârzu – Dănilă, astăzi general manager al GDELS – România, este de notorietate, mai puțin cunoscute sunt lobby-ul de care a beneficiat la numire din partea unor influenți ofițeri de informații în rezervă și ”intrările” de care acesta beneficiază la nivelul Departamentului pentru Armamente al MApN.

Și în cazul celui de al patrulea subsistem militar esențial, cel de protecție balistică și antimină (carcasă blindată), responsabilii GDELS-M s-au folosit de ascendentul decizional în cadrul Asocierii GDELS România – UMB pentru a determina realizarea tuturor activităților de producție a carcasei blindate nu la uzina bucureșteană, cum s-au angajat față de statul român, ci la șantierul naval Damen Shipyards Mangalia SA. O decizie de care, potrivit unor mediatizări recente, nu ar fi străin ministrul Economiei, Florin Marian Spătaru, fost angajat al companiei olandeze Damen. Cunoscători ai universului ermetic al industriei de apărare susțin că, pentru a îndeplini așteptarea demnitarului român, conducerea GDELS-M s-a asigurat, în prealabil, că Uzina Automecanica Moreni SA nu va promova auditul privind sudabilitatea carcaselor. În condițiile în care, la sugestia directorului general al ROMARM, Gabriel Țuțu (între timp revocat din funcție, în contextul cercetării penale ce îl vizează) și cu acordul Ruxandrei Anghel, directorul Direcției Industrie de Apărare, Ministerul Economiei a finanțat investiții la acest obiectiv, tocmai în scopul menționat. Același audit a fost trecut de Damen Shipyards Mangalia SA fără a deține linie de sudură pe carcasă blindată ori sudori calificați în sudură pe blindaje.

Deși sablarea și vopsirea carcasei blindate ar fi putut fi realizate de către UMB, căreia GDELS-M i-a furnizat echipamentele necesare în cadrul obligației de compensare, directorul general Mihai Rafiu s-a erijat, în public, în susținător al opțiunii unilaterale a GDELS-M pentru șantierul constănțean, ”ca să urgenteze și să nu intrăm în penalități”. O atitudine pe care doar amiciția cu Marinică Mîrzu – Dănilă ar putea-o explica, în condițiile în care GDELS–M a acționat constant pentru diminuarea aportului UMB în derularea programului esențial de înzestrare.

Dacă ar fi să ne raportăm strict la declarațiile publice ale conducerii GDELS și responsabililor români, acordul-cadru și contractele subsecvente Programului esențial de înzestrare se derulează în condiții optime. În noiembrie 2019, bunăoară, cu prilejul inaugurării la UMB a noii hale de producție, asamblare și mentenanță a transportoarelor blindate Piranha 5, Virgil Daniel Popescu, la acel moment ministrul Economiei, declara, citat de Agerpres, că pentru UMB contractul va însemna, la final, angajarea a peste 150 de muncitori și multe zeci de milioane de euro în industria românească de apărare, poate chiar sute de milioane, la momentul realizării joint-venture (responsabil, potrivit acordului cadru, de implementarea contractului subsecvent nr. 2, care implică producerea la UMB a restului de 133 de transportoare contracte). Facilitatea de producție autohtonă, cu privire la care au fost oferite constant asigurări că va fi similară fabricii deținute de Mowag în Elveția, este departe de a putea asigura producția locală a transportoarelor blindate, având în vedere că  GDELS-M nu a livrat linia de sudură a carcaselor blindate.

Din păcate, viziunea idilică a oficialilor români este contrazisă de realitate. Contractul de asociere în participație între GDELS-România și UMB a fost semnat în martie 2022, în prezența unor înalți oficiali ai statului român, în frunte cu premierul Nicolae Ciucă, care a girat anterior în numele MApN, în calitate de șef de stat major, relația contractuală, însă beneficiile anunțate continuă să se lase așteptate. Rămâne speranța că, în cele din urmă, GDELS–M își va onora obligațiile asumate în relația cu UMB, astfel încât la nivelul acesteia să poată fi realizate, în integralitate, activitățile de producție și asamblare a transportoarelor. Acest lucru depinde, în mare măsură, de modul în care responsabilii din cadrul Ministerului Economiei și entităților subordonate (ROMARM/UMB, OCATS) și cei ai beneficiarului final (MApN) vor veghea la respectarea interesului esențial de securitate al statului român, monitorizând cu strictețe îndeplinirea relațiilor contractuale. Cu atât mai mult cu cât, în februarie 2023, MApN a decis achiziționarea suplimentară a 150 de Piranha 5, pentru care se estimează un plafon financiar de 674 milioane USD. Potrivit comunicatului oficial, producția acestora se va face în România, în baza colaborării dintre UMB și GDELS – M.