Alina Moșneagu, judecător în cadrul Curții de Apel București, a acordat un interviu pentru juridice.ro în care vorbește despre procesul de pregătire și aptitudinile necesare unui judecător din România. De asemenea, Alina Moșneagu vorbește și despre cele două etape ale concursului pentru un post de judecător la Înalta Curte de Casație și cum trebuie să se prezinte un candidat.  

Alina Matei: Multumesc, stimată doamnă judecător Alina Moșneagu, pentru timpul acordat cititorilor JURIDICE. Sunteți judecător la Curtea de Apel București. Vă propun să discutăm despre promovarea în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, din calitatea de candidat și anume cea de candidat care a constatat că în dreptul codului său nu apărea ”admis”. Nu este deloc ușor să vorbești despre un obiectiv care nu a fost atins, însă viața ne aduce și bucurii și ne-bucurii. O să vă rog să ne spuneți cum se face pasul spre un astfel de concurs, întrucât cea mai mare parte a judecătorilor se opresc la examenul de promovare la curtea de apel.

Alina Moșneagu: Eu vă mulțumesc pentru că ați apreciat că pot răspunde întrebărilor dumneavoastră într-o manieră care să trezească interesul cititorilor JURIDICE.ro, în condițiile în care, așa cum ați arătat, participarea mea la concursul de promovare în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție s-a încheiat după etapa interviului cu un alt calificativ decât cel de ,,admis’’.

M-ați întrebat cum se face pasul spre un astfel de concurs. Nu cred că există un răspuns general valabil, ține mai degrabă de o opțiune personală pe care o faci după un anumit parcurs profesional, având o vechime de cel puţin 18 ani în magistratură și un anumit standard al pregătirii profesionale și al activității pe care o desfășori zi de zi în vederea înfăptuirii unui act de justiție de calitate.

Pentru cititorii dumneavoastră ar putea fi interesant că am absolvit în calitate de șefă de promoție toate formele de învățământ parcurse începând cu liceul, continuând cu Facultatea de Drept din Iaşi și terminând cu Institutul Național al Magistraturii; în plus, la Facultatea de Drept am avut prima medie la examenul de admitere (în anul 1999), iar media tuturor anilor de studii a fost 10, respectiv la Institut am avut prima medie de admitere, iar media examenului de absolvire a fost, de asemenea, 10. Vă spun acestea (în speranţa că nu am depăşit limitele unei modestii adecvate), pentru că am convingerea că prima condiție pe care trebuie să o îndeplinească orice judecător este aceea de a se pregăti foarte serios și în mod constant.

O altă condiție cred că privește modul în care experiența profesională, abilitățile dobândite pe parcursul carierei în cadrul activității de judecător sau a activităților adiacente celei de judecată ar putea fi valorificate la nivelul instanței supreme. Cred că dincolo de aspirația personală de a evolua profesional este mai importantă contribuția pe care o poți aduce ca judecător – prin experiența acumulată și prin calitatea muncii depuse – la activitatea instanței în cadrul căreia activează corpul de elită al judecătorilor acestei țări. Dacă vrei să faci parte dintr-o elită trebuie să ai suficiente elemente care să te îndreptățească să crezi că poți desfășura o activitate demnă de o elită.

Acestea au fost motivele care, în esență, au stat la baza opțiunii mele de a face acest pas.

Alina Matei: Un judecător când redactează motivarea unei hotărâri judecătorești ar trebui să o facă ca și cum acea hotărâre ar urma să fie supusă evaluării de către o comisie, așa cum se întâmplă în cazul concursului de promovare la Înalta? Una dintre probele acestui concurs este evaluarea unor hotărâri ale candidatului.

Alina Moșneagu: Un judecător trebuie să redacteze hotărârea judecătorească în așa fel încât considerentele pe care se sprijină soluția pronunțată să fie înțelese de către justițiabil, el este beneficiarul actului de justiție. Cred că este o formă de respect față de cei care vin în fața noastră căutând dreptatea, dar și față de roba pe care o purtăm. Hotărârea judecătorească reprezintă rezultatul concret, sinteza operei de judecată, iar motivarea acesteia reprezintă argumentarea în scris a raţiunii ce-l determină pe judecător să adopte soluţia dispusă în cauză.

Aşadar, sub aspectul calității motivării, nu prezintă niciun fel de relevanță, din punctul meu de vedere, eventualitatea unei candidaturi la instanța supremă sau modul în care opinia publică s-ar putea raporta (pozitiv sau negativ) la hotărârea judecătorească. Standardul de calitate trebuie să fie același, fie că este vorba despre o cauză simplă, fie că se motivează soluția dată într-un dosar complex sau mediatizat. În realitate, orice cauză este importantă pentru cel care vine în fața judecătorului și trebuie tratată ca atare, cu atât mai mult în materie penală, unde soluţia pronunţată are întotdeauna un impact puternic asupra vieţii justiţiabilului.

Alina Matei: În mod normal, selecția hotărârilor făcând-o fiecare candidat, acesta alege sau ar trebui să aleagă din foarte multele hotărâri pe care le-a pronunțat pe acelea care l-ar avantaja. În concret, cum se face această selecție: ce alegi, ce dai de-o parte, ce prevalează – problema de drept (una e o renunțare la judecată, alta e o acțiune pauliană), calitatea, cantitatea, referirile la CCR, ÎCCJ, CJUE, CEDO, te încumeți să pui și acele hotărâri în care ai făcut opinie separată sau, din contră, treci peste ele?

Alina Moșneagu: Procesul de selecție a hotărârilor judecătorești este, potrivit legii în vigoare la acest moment, unul ce intră în atribuţiile comisiei de evaluare şi se realizează prin intermediul unui program informatic, respectiv sunt selectate aleatoriu un număr de 30 de hotărâri din toată perioada funcţionării la curtea de apel. Pe de altă parte, și candidatul poate depune, la momentul înscrierii, 10 hotărâri din întreaga perioadă în care și-a desfășurat activitatea la curtea de apel. Mie mi-a fost dificil, recunosc, să aleg aceste 10 hotărâri, pentru că în cei 11 ani de activitate la Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală am soluționat foarte multe cauze, cu grad ridicat și foarte ridicat de complexitate, iar problemele de drept au fost extrem de variate și de interesante. Cred că în procesul de selecție prezintă relevanță hotărârile judecătorești care reflectă în mod real calitatea muncii depuse, iar eu am optat pentru hotărâri pronunţate în cauze care au necesitat un efort intelectual susţinut atât din perspectiva gestionării dosarului, cât şi sub aspectul problemelor de drept tratate. De-a lungul carierei (am 19 ani vechime în magistratură), am făcut o singură opinie separată, aşa încât nu am avut o problemă a selecţiei hotărârilor din această perspectivă.

Alina Matei: Avocații au un rol în procesul de selectare a judecătorilor pentru Înalta Curte. Prin intermediul baroului, sunt invitați să își spună părerea cu privire la interacțiunile cu judecătorii candidați. La fel ca și colegii de instanță ai candidatului, avocații pot contribui la conturarea tabloului/profilului judecătorului. Nu știu câți avocați au timp să scrie despre candidații judecători pentru Înalta. În sala de judecată, acest rol al avocatului în relația judecător – avocat apare în gândurile unui judecător?

Alina Moșneagu: Sigur că apare și este firesc să fie așa. Judecătorul, mai ales în materie penală, interacționează foarte mult cu avocatul în sala de ședință, iar exercitarea unor roluri diferite în procesul penal nu este incompatibilă cu existența unei contribuții comune la realizarea unui act de justiție echitabil. Judecătorul, la fel ca avocatul sau procurorul, are rolul lui bine definit, nu este nici acuzator, nici apărător, ci trebuie să asigure echilibrul și să adopte un comportament caracterizat de respect și bună credință față de toți participanții la procesul penal. Cu toții suntem oameni, cu toții putem greși, câteodată fermitatea manifestată în sala de ședință poate avea un grad mai mare sau mai mic de adecvare, dar dacă există comunicare activă, bună credință, empatie și știință de carte cred că interacțiunea din sala de ședință nu se poate realiza decât în mod profesionist. Suntem profesionişti ai dreptului și ne comportăm ca atare.

Alina Matei: Interviul, cea de-a doua probă a concursului, este transmis live. Transparență care poate crea stres pentru candidat. Însă valoarea curajului, din această perspectivă, ar trebui să fie una asumată de orice candidat. Interviul nu este o poezie pe care o înveți și pe care o repeți în fața membrilor CSM. Cum se pregătește un astfel de interviu, din punctul dumneavoastră de vedere?

Alina Moșneagu: Exercitând pentru o perioadă atât de îndelungată profesia de judecător, te obișnuiești să fii persoana care are controlul, care adresează întrebările și stabilește regulile după care se desfășoară o ședință de judecată. În cadrul interviului, lucrurile stau diferit, aspect care poate fi perceput ca fiind mai puțin confortabil, mai ales în contextul emoţiilor care sunt inerente participării la o astfel de procedură. Pentru mine, însă, a fost o experiență benefică, în primul rând pentru că a avut caracter de noutate, iar în al doilea rând pentru că prestaţia la interviu implică, din punctul meu de vedere, adoptarea unei conduite care să reflecte personalitatea candidatului şi să respecte limitele obligaţiei de rezervă, inclusiv în situaţia în care se ating subiecte de maxim interes public, întrucât viaţa profesională continuă şi după interviu, indiferent de rezultatul primit.

Alina Matei: Interviul scoate la iveală evaluarea pe care o fac alte persoane cu privire la candidați, în speță colegii, evaluare materializată într-un raport al Inspecției Judiciare. Și este foarte bine că procedura impune acest standard. Măsura interviului din punctul de vedere al membrilor CSM este de a valida sau nu raportul Inspecției (în sensul admiterii sau respingerii) sau de a se convinge ex propriis sensibus dacă standardele pentru funcția de judecător la Înalta Curte sunt îndeplinite sau nu de fiecare candidat în parte?

Alina Moșneagu: Nu vă pot prezenta perspectiva membrilor CSM, nu sunt în măsură să o fac, dar pot spune că potrivit legii evaluarea candidaţilor se face atât pe baza raportului Inspecţiei Judiciare, cât şi a răspunsurilor primite de la candidat la întrebările puse acestuia pe baza acestui raport, a datelor existente la dosarul profesional, a documentelor depuse de candidat, precum şi a aspectelor ridicate în cadrul discuţiilor.

Cred că misiunea inspectorului judiciar care întocmeşte raportul este una dificilă, acesta trebuie să redacteze raportul în urma discuţiilor pe care le are atât cu colegii, cât şi cu conducerea instanţei unde candidatul îşi desfăşoară activitatea şi trebuie să realizeze o formă integrată a raportului pe baza opiniilor exprimate sub protecţia anonimatului de interlocutori, fie că este un singur interlocutor de o opinie şi alţi 10 de altă opinie, fie că opiniile exprimate sunt unanime sau împărţite echilibrat.

După părerea mea, un judecător nu îşi propune şi nici nu trebuie să îşi propună să fie o persoană ce se bucură de popularitate tocmai prin prisma naturii profesiei. El trebuie să acţioneze potrivit legii, să decidă în conformitate cu legea şi cu probele din dosar şi respectând normele de conduită, indiferent de modul în care este evaluată din exterior o astfel de conduită la un anumit moment.

Alina Matei: Proba interviului nu poate fi contestată. Dacă ar fi fost posibilă contestarea interviului, ați fi făcut-o?

Alina Moșneagu: Nu aș face o astfel de contestație, chiar dacă ar fi posibilă. Prin participarea la concurs mi-am asumat modul de desfășurare a procedurii și am înțeles modalitatea în care se realizează interviul. Indiferent de opiniile noastre personale, evaluarea efectivă a modului în care candidatul se raportează la valori precum independenţa justiţiei, a competenţelor umane şi sociale ale candidatului ori a conduitei profesionale a acestuia intră în atribuţiile CSM, conform procedurii reglementate de lege.

Alina Matei: După aflarea rezultatului negativ la acest concurs, ce v-a făcut să nu vă pierdeți încrederea în dumneavoastră sau speranța?

Alina Moșneagu: Ați spus la început că viața ne oferă bucurii și ne-bucurii. Eu prefer să le spun experiențe, care ne ajută să evoluăm, să învățăm și să ne pregătim pentru alte experiențe și provocări pe care cu siguranță viața profesională ni le va oferi. Am atins un nivel suficient de maturitate personală și profesională încât să mă raportez echilibrat la relevanța sau importanța unei experiențe prin care am trecut. În același timp, pot să vă spun că după aflarea rezultatului am primit atât de multe mesaje și telefoane de la colegi, nu doar din Bucureşti, ci din toată țara, am avut parte de atât de multe gânduri frumoase încât m-au copleșit, recunosc. Cu unii colegi nu mai vorbisem de foarte mult timp și surpriza a fost cu atât mai mare. Iar pe această cale vreau să le mulțumesc tuturor celor care au fost alături de mine, mi-au făcut o mare bucurie, de care poate că nu aș fi avut parte în ipoteza unui rezultat pozitiv.

Revenind la întrebarea dumneavoastră, nici nu poate fi vorba de pierdut încrederea. Am întâlnit oameni extraordinari în această profesie, colegi dedicați, de la care am avut de învățat atât de multe și împreună cu care am reușit să ne punem în valoare reciproc. În prima ședință la Curtea de Apel București am intrat în compunerea unui complet de judecată – eu fiind președinte de complet – alături de un coleg judecător care avea atâţia ani de magistratură câți ani aveam eu de viață, a fost o experiență unică pe care mi-o amintesc cu drag oricând. Acestea sunt momentele care, în opinia mea, ne definesc cariera, ne formează ca oameni, ca profesioniști ai dreptului și mai puțin rezultatul – fie el și negativ – la un concurs.

Alina Matei: Dacă vă doriți să ajungeți judecător la Înalta Curte, înseamnă că trebuie să participați la următorul concurs. Sau…? Și o să vă rog să continuați.

Alina Moșneagu: Mi-e greu să vă răspund la această întrebare, pentru că încă nu am luat o decizie în acest sens. Accesul la Înalta Curte nu reprezintă pentru mine un obiectiv ce neapărat trebuie atins. Din perspectiva carierei, poți evolua profesional extraordinar și la Curtea de Apel București, cazuistica este extrem de variată și complexă, iar volumul de muncă depăşeşte deseori cote umane. Pentru mine accesul la instanţa supremă s-ar putea realiza, cred, doar dacă aș avea sau ar exista convingerea că aș putea aduce în mod real o contribuție de calitate la activitatea instanţei, dacă experiența mea profesională ar putea fi valorificată și ar putea contribui la un act de justiție la nivel superior, conform cu așteptările legitime ale justițiabilului. Până la urmă, trebuie să ajungi într-un loc doar dacă este nevoie de tine şi când este nevoie de tine.

Aşadar, nu exclud de plano o nouă candidatură în viitor, însă nici nu pot afirma că trebuie să particip la următorul concurs.

Alina Matei: Care este ultima carte citită?

Alina Moșneagu: Frumoasă întrebare. Este vorba despre o carte recitită, pentru că băiatul meu cel mare este proaspăt licean și mi-am propus să recitesc cărțile aflate pe lista lui de lecturi pentru a putea avea discuții aplicate cu el pe marginea acestor romane. E un copil tare conștiincios și exigent, așa că nu pot fi nepregătită la discuții. Este vorba despre O mie nouă sute optzeci şi patru de George Orwel.

Alina Matei: Un mesaj, vă rog, pentru cititorii J și pentru cei care fac J.

Alina Moșneagu: Indiferent de domeniul în care vă desfăşuraţi activitatea, siguranța evoluției dumneavoastră profesionale este dată de pregătire, este singurul lucru care, după părerea mea, poate să ajute cu adevărat. În ceea ce mă privește, nu am avut niciodată un alt ajutor decât cel dat de pregătirea mea profesională, care a făcut posibilă depășirea unor momente dificile, a concursurilor și, mai ales, a făcut ca în mediul juridic în care am evoluat să nu întâlnesc persoane care să adopte o conduită cu eventuale conotaţii ireverenţioase la adresa activităţii mele.

Alina Matei: Mulțumesc pentru că ați stat de vorbă cu mine!

Alina Moșneagu: Eu vă mulţumesc pentru amabilitatea de a vă fi gândit la mine și mulțumesc anticipat celor care vor citi aceste câteva gânduri.

Conturăm astăzi o poveste de succes despre o femeie pe care o putem considera sursă de inspirație pentru toți cei care doresc să ajungă la potențialul maxim. Michelle Nedelcu este exemplul de femeie pentru care barierele există doar pentru a fi doborâte, iar în peisajul unei Xena se conturează o familie în sânul căreia  își găsește pacea și sensul, motivația și puterea. O familie care o completează în acest puzzle al vieții. Așa am cunoscut-o pe Michelle, femeie, mamă, antreprenoare și motivația în adevăratul sens al cuvântului.

Într-o lume în care echilibrul dintre carieră și familie pare adesea imposibil de atins, Michelle Nedelcu este un exemplu de succes și unitate, arătând că cele două pot coexista în armonie pentru a crea o viață împlinită și satisfăcătoare.

Între hiperactivitate, creativitate și adaptabilitate, viața lui Michelle Nedelcu se situează la granița dintre cine este ea ca femeie, om de succes și cine este ea ca mamă, contraintuitiv pentru mulți, formând un tot unitar.

Michelle Nedelcu ne inspiră prin povestea sa, care nu este doar despre succesul în carieră, ci și despre viața de familie. Prin integrarea armonioasă a celor două aspecte, ea demonstrează că reușita poate fi definită în termeni mai largi decât performanța profesională și ne dă ocazia să o cunoaștem pe fiica sa Mayra, o tânără domnișoară care își alege cu pași siguri drumul în lumea artei și a frumosului: modellingul.

Michelle Nedelcu, povestea unei femei cu o inteligență superioară: “ Îmi place să excelez, este o calitate nativă”

Michelle Nedelcu este o femeie de succes, specializată în psihonutriție, cunoscută pentru IQ-ul său impresionant, care depășește 132. Ceea ce o face cu adevărat specială este modul în care și-a construit cariera și viața, urmărind mereu să fie în contact cu sine însăși, dar și cu nevoile celor din jurul ei: “Cel mai mult cred că m-au ajutat factorii genetici, am primit o formulă ‘magică’ care mi-a simplificat foarte mult evoluția. Începând de la coeficientul de inteligență care este peste 132, până la adaptabilitatea mea, iar asta cred că se datorează și structurii mele cerebrale, fiind ambidextră și având ambele emisfere active. Asta mi-a permis să îmi accesez în același timp atât latura creativă cât și cea analitică. Și aș mai avea de adăugat și minusurile pe care le-am făcut plusuri, respectiv unul din diagnosticele mele a fost tulburare afectivă bipolară. Am știut să mă folosesc de hiperactivitate, creativitate, lipsa de nevoie de a dormi mai mult de 2-4 ore pe noapte. Toate acestea mi-au simplificat considerabil cariera, dar în același timp mi-au complicat viață. Nu știu cum altfel aș fi reușit cu 3 copii, 8 animale, să fac două facultăți în paralel (Psihologie și Drept), formări profesionale și să fiu șefa de promoție cu 10 pe linie. Îmi place să excelez, este o calitate nativă”, povestește Michelle Nedelcu.

Cum te-ai descrie în câteva cuvinte, altfel decât te știu oamenii până în prezent?

“Nu cred că ar fi prea multe de zis, ținând cont de faptul că sunt ceva ani de când îmi aștern gândurile, emoțiile, succesul și în general viață pe rețelele de socializare. În calitate de psiholog, mi-am dorit să schimb ceva, să leg oamenii și să le arăt că fiecare dintre noi are momente mai bune sau mai puțin bune. Din păcate, societatea și oamenii ne inoculează ideea unor vieți perfecte care de fapt nu există, iar asta, de cele mai multe ori au că drept urmare demotivația, dezamăgirea și eșecul. Sunt o persoană complexă, proactivă și cu o empatie cognitivă superioară la care am muncit din greu până la vârstă de 34 de ani”, spune Michelle Nedelcu.

Aflăm de la Michelle că a fost mereu diferită, cu un set de algoritmi care o făceau greu de înțeles și de adaptat încă de mică într-o lume care îi limita ascensiunea, într-o societate căriea îi place să vadă tot ce nu ai. Ea este de părere că destinul i-a oferit liberul arbitru de a-și îndeplini misiunea și că așteptările nu au jucat un rol important în cariera ei. În schimb, și-a trasat mereu obiective clare, adaptate la posibilitățile pe care le are.

Făcând pași în timp, descoperim că a crescut în mijlocul unei familii simple, dar complexe, și a știut dintotdeauna că este născută pentru a câștiga și că va schimba lumea, sau cel puțin o parte din ea. Timpul și-a urmat cursul, iar ea avea să treacă de-a lungul vieții prin numeroase schimbări sub presiunea cărora s-a transformat.

Prin ochii adultului de astăzi, cum ai descrie-o pe fetița Michelle?

“Fetița Michelle a fost diferită, de fapt a fost născută cu algoritmi diferiți, greu de înțeles, de altfel, și de ajustat. Provine dintr-o familie simplă, dar în același timp complexă. Fetiță Michelle a știut dintotdeauna faptul că e născută că să câștige și ea va schimba lumea sau cel puțin o parte din ea. Nu există foarte multe diferențe între copilul și adultul din mine, am păstrat nuanța aceea de imaturitate și un motto al copilăriei mele: <<Vreau acum>>.  Îi mulțumesc pentru omul care sunt azi, pentru faptul că mi-a pus bazele necesare în evoluția mea și nu a renunțat. Fetița Michelle s-a metamorfozat precum un fluture, devenind o femeie și o mama capabilă și responsabilă, dar în același timp un om care iubește viață, natură și animalele”, ne spune Michelle Nedelcu.

Michelle a devenit o femeie puternică și o mamă dedicată, dar și o femeie de carieră, care a reușit să-și valorifice potențialul uriaș și să fie de departe o prezență debordantă în meseria ei.

Pentru a ajunge unde este astăzi, Michelle a avut nevoie de multe calități importante, care au făcut-o să fie o femeie de succes. Inteligența, desigur, a fost un factor important, dar nu cel mai important, ne spune ea. În schimb, credința în sine, curajul de a lua decizii și de a risca, empatia și înțelegerea nevoilor celorlalți, perseverența și dedicarea, toate au fost calități fără de care Michelle nu ar fi reușit să ajungă acolo unde este astăzi.

Anii au trecut, iar tu aveai să devii, după cum putem vedea, nu doar o femeie puternică și mamă dedicată, ci și o femeie de carieră, cu un potențial uriaș și o prezență debordabilă în meseria ta. A fost destin sau liber arbitru? Cu ce așteptări ai început acest drum profesional?

“Mă aflu în plină evoluție pe toate planurile. La doar cei 35 de ani, nu îmi este clar exact ce și cum a fost. Am avut perioade în care nu credeam în destin, iar apoi au urmat alte perioade în care filosofam în ceea ce privește liberul arbitru. Cu cât încercăm să găsesc răspunsuri, cu atât situația devenea mai dificilă și apăreau mai multe întrebări. Apoi a venit un strop de înțelepciunea care mi-a trasat niște linii clare și care mi-au evidențiat anumite credințe, adică, nu mai merg pe excludere, nu mai îmi doresc să găsesc care este adevărul și care nu. Aș spune ca destinul mi-a oferit liberul arbitru de a-i îndeplini misiunea pe care mi-a oferit-o. Așteptări nu am avut niciodată, ci întotdeauna mi-am trasat obiective clare, corelate la posibilitățile și limitările mele. Nu mi-a scăpat nimic. Orice obictiv mi-am propus, l-am bifat, asta dacă a implicat o miza care să îmi atragă atenția”, spune psihologul Michelle Nedelcu.

Michelle Nedelcu este o persoană care își dedică viața înțelegerii complexității interacțiunii dintre minte și corp. Ca psiholog nutritionist, ea se concentrează pe conexiunea dintre alimentație și sănătatea mentală și fizică a oamenilor.

Enumeră trei lucruri simple care ne pot îmbunătăți calitatea vieții.

”Un mindset sănătos, să își calculeze și programeze cele 24 h ceea ce va duce la creșterea considerabilă a calității vieții. Să citească, ajută enorm, este un exercițiu de neurofitness, una din disciplinele în care activez, iar a treia sugestie ar fi să se pună pe primul loc, întodeauna”, ne spune Michelle Nedelcu.

Michelle Nedelcu: “Atât stresul cât și anxietatea, în valorile optime, ne sunt de ajutor”

Psihosomatica este o disciplină complexă, dar Michelle este una dintre acele persoane rare care poate să o explice cu ușurință. În calitate de psiholog nutritionist, Michelle știe foarte bine cât de mult stresul poate afecta corpul uman, crescând tensiunea arterială, accelerând respirația și eliberând hormoni de stres, cum ar fi cortizolul, care poate avea efecte negative asupra corpului, însă vine și cu o viziune nouă spunându-ne că atât stresul, cât și anxietatea, în valorile optime, ne sunt de ajutor.

“Oamenii nu prea înțeleg ce reprezintă cu adevărat psihosomatica. Se fac conexiuni și corelații greșite și nu oricine poate înțelege ce înseamnă ea de fapt. Nu știu câți dintre noi știu să definească concret ce este psihosomatică, iar cel mai la îndemână este să vină cu niște exemple generale. Psihosomatică reprezintă o teorie care susține că starea noastră mentală poate afecta starea noastră fizică, astfel încât mintea și corpul sunt interconectate. Cele mai la îndemână exemple îmi sunt stresul și anxietatea. Doar că, din cauza a diferite trenduri în domeniul psihologiei, oamenii nu mai cunosc corect noțiunile. Pentru că, atât stresul cât și anxietatea în valorile optime, ne sunt de ajutor, doar prelungirea lor în anumite situații , duc la un prognostic negativ.

Iar pentru a va da un răspuns concret, STRESUL reprezintă emoția  care ne afectează cel mai mult corpul deoarece poate activa o cascadă de reacții fiziologice, cum ar fi creșterea tensiunii arteriale, accelerarea respirației, eliberarea de hormoni de stres, de exemplu cortizolul.Acesta în cantități ridicate are efecte negative asupra corpului: insomnii, nevoia de dulce, scăderea libidoului, scăderea sistemului imunitar și a metabolismului și o serie de predispoziti la boli. În calitate de psiholog nutriționist, mă confrunt zilnic cu clienții care sunt victimele stresului, dar întotdeauna există o rezolvare”, povestește ea.

Filosofia disciplinei în care lucrează Michelle se bazează pe gândirea critică, înțelegerea complexității și crearea unei atitudini corecte față de abordarea oricărui subiect sau activitate. În timp ce sabotorii principali când vine vorba de schimbarea stilului de viață sunt tendința de a repeta aceleași lucruri și rutine, fricile și îngrijorările legate de schimbare, lipsa de motivatie sau de priorități, dificultatea de a ieși din zona de confort și lista poate continua.

“Multă vreme nu am crezut în motivatie, pentru că la mine aceasta era nativă. Asta până am înțeles ca nu toți oamenii sunt cu mine, iar odată cu evoluția mea profesională, am început sa cunosc si sa respect omul din ce în ce mai mult.

Sunt o persoana complexă și hiperactiva, pentru asta insumez mai multe profesii și discipline care de fapt m-ar defini dar inca nu s-a inventat. Specializarile mele sunt in domeniul psihonutritiei, nutritiei, psihologiei, cercetarii, sportului, neuroștiințelor la care putem adauga intr-o nota aroganta dar pe merit, neuronutritie, neurofitness, nutrigenetica iar ca hobby îmi place să scriu. SUNT PROGRAMATĂ SĂ CÂȘTIG – aceasta este motivatia și disciplina mea”, mărturisește Michelle Nedelcu.

În viața personală, Michelle este o mamă dedicată a trei copii. Ea consideră că este o mamă care se adaptează nevoilor copiilor săi, dar cu măsură. Michelle are o abordare disciplinată, dar în același timp este și  confidentă în viața copiilor săi. Pentru ea, a fi mamă a trei copii înseamnă a avea o responsabilitate mare pentru a le oferi cel mai bun start în viață și a-i ajuta să se dezvolte în mod corespunzător.

“A fi mama a trei copii înseamnă să ai o responsabilitate mare pentru a le oferi tuturor cea mai bună creștere și dezvoltare. Înseamnă să fii pregătită să te adaptezi pentru a răspunde nevoilor fiecăruia din copiii tăi și, în același timp, să găsești un mod de a-i împacă atunci când vine vorba de neînțelegeri sau discuții. Întotdeauna mi-am dorit că fiecare din copiii mei să își dezvolte într-un mod autentic nevoile, talentele și înclinațiile iar eu îi voi susține. Mayra m-a moștenit în anumite privințe dar în același timp are alte calități în plus care o vor avantaja în viață. Pe lângă faptul că este isteață și inteligență, are o frumusețe și finețe native, care mie îmi lipsesc. Întotdeauna i-am spus că este un prototip de copil”, spune Michelle.

Mayra, fiica cea mare a lui Michelle Nedelcu, este o domnișoară în adevăratul sens al cuvântului! Detalii mai puțin știute despre ea

Michelle nu a dorit să își impună propriile viziuni și dorințe asupra copiilor săi. Ea a vrut să îi susțină și să îi încurajeze să își descopere propria personalitate și pasiunile către care înclină, în timp ce își dezvoltă atuurile și talentul. În cazul Mayrei, ea a descoperit că este un copil extrem de inteligent, cu o frumusețe și o finețe native, care o fac să se încadreze perfect într-un tablou al unui model.

“Mayra este destul de receptivă, are oglindă și știe foarte bine că are toate atuurile în a deveni un model de succes. Este înalta, cu trăsături finuțe și clare, aspectul este unul care se încadrează mănușă în vocația de model. Eu știam demult, doar că nu mi-am dorit că eu să preiau inițiativa și să “o arunc” în lumea modelingului. Puteam să profit de naivitatea copiilor mei și să fac emisiuni, materiale sau podcasturi în care să “îi exploatez” așa cum fac foarte mulți părinți, răpindu-le copilăria de la o vârstă foarte fragedă, ceea ce este foarte trist. Singura motivație fiind popularitatea și câștigurile financiare.

Ea este multifuncțională, îi place să învețe, să citească, să danseze, a făcut dansuri contemporane. Totodată este foarte responsabilă și are grijă de animalele familiei noastre, mă ajută și la treburile casnice. Are abia 12 ani, cred că acum începe să își descopere pasiunile. Sunt foarte mândră de ea pentru că s-a înscris la MBA ACADEMY KIDS, coordonată de Răzvan Vasile, un adevărat profesionist care o șlefuiește și o educă, este un coach pe toate palierele ei de dezvoltare. Nu am vrut să mă implic eu, pentru că nu este profesional și aș fi fost destul de subiectivă, vreau să îmi păstrez doar statuturile de mama și prietenă”, a declarat Michelle Nedelcu.

Michelle recunoaște însă și partea întunecată a acestei industrii de modelling, având prieteni și cunoștințe din lumea mondenă și modele anorexice sau bulimice. Cu toate acestea, ea rămâne optimistă și crede că fiecare profesie implică riscuri, iar cariera de model poate oferi multe avantaje, inclusiv oportunități de a experimenta noi joburi și culturi, posibilitatea de a obține venituri importante și dezvoltarea abilităților de comunicare și marketing.

“Rămân într-o notă de optimism și o să fac următoarea afirmație: avantajele unei cariere de modeling includ poziționarea excelentă de pe scenă publică, diverse oportunități de a experimenta noi joburi și culturi, posibilitatea de a obține venituri puternice, dezvoltarea unor abilități cum ar fi comunicarea și marketingul și acea expresie unică și creativă”, spune Michelle.

Fiind mamă, soție și femeie de carieră, care crezi că sunt avantajele unei cariere în modeling? Ce sfat i-ai da dacă se va lovi la maturitate de prejudecăți?

“Nu mi-aș dori niciunul dintre copiii mei să funcționeze după sfaturile mele, ci mai degrabă să se confrunte cu acestea și să încerce să își ajusteze fiecare funcționalitatea și adaptarea. Până la urmă cu toții suntem “victimele” prejudecăților, dar și noi la rândul nostru le lansăm asupra celor din jurul nostru.

În general, este important să înțelegem faptul că prejudecățile se bazează pe stereotipuri limitate, iar generalizarea nu este întotdeauna corectă. Cu o educație și o informare corecte cred că am putea să fim mult mai funcționali. Aici corelez disonanțele cognitive ale oamenilor care sunt destule și acelea”, ne mai spune Michelle Nedelcu în închiderea interviului.

În viața lui Michelle Nedelcu, cariera și statutul de mamă se îmbină perfect. Această dualitate poate fi contraintuitivă pentru mulți, dar pentru Michelle Nedelcu, viața se întrețese într-un puzzle armonios și unitar.

Cu o experiență de 17 ani în domeniul psihologiei clinice și al logopediei, Rodica Firoiu, psiholog clinician-logoped în cadrul Clinicii Vocea Copilăriei, s-a dedicat ajutorării copiilor cu nevoi speciale. Povestea sa a început cu mulți ani în urmă, încă din copilărie. Astăzi creionam povestea unui psiholog clinician, care își dedică parte din viață lucrând în universul inocenței și totodată al neputinței celor mici.

Interviul de față subliniază Cuvântul, cea mai importantă formă și energie care ne ajută să comunicăm.

Firoiu Rodica a fost mereu fascinată de modul în care comunicăm și, mai ales, de cum comunicăm atunci când suntem nevoiți să găsim alte căi de a ne face înțeleși. Acest interes l-a moștenit de la bunicul său, care a fost sursa principală de inspirație pentru cariera sa în psihologie clinică și logopedie. Una dintre figurile paterne ale familiei sale și-a pierdut auzul de la o vârstă fragedă din cauza unui accident care putea fi evitat. Cu toate acestea, el a reușit să comunice într-un mod diferit și să își facă vocea auzită.

Pasiunea pentru logopedie a fost alimentată încă din timpul facultății, atunci când a lucrat ca voluntar la o fundație unde a avut oportunitatea de a învăța de la specialiști remarcabili, de la copiii de acolo și de la familiile lor. Aceste experiențe au fost un ghid în găsirea modalității optime de a armoniza psihologia clinică cu logopedia, iar astăzi, Firoiu Rodica folosește aceste abilități pentru a ajuta copiii cu nevoi speciale și familiile lor.

“Primul om care m-a inspirat a fost bunicul meu care, copil fiind, a avut un accident în urma căruia si-a pierdut auzul lucru care putea fi evitat dacă familia lui ar fi fost îndrumată corect de către cadrele medicale de atunci. Am fost fascinata din copilărie de modul în care reușea sa se facă înțeles , de modul diferit de a comunica, de puterea extraordinara de a depăși diagnosticul și de capacitatea de a se face respectat”, ne spune Rodica Firoiu.

Experiența ei în domeniu a fost consolidată și mai mult când sora sa a fost diagnosticată cu leucemie la o vârstă fragedă. În timp ce își vizita sora în spital, Rodica își dorea să găsească o cale prin care să ajute mamele și copiii care erau internați acolo. Astfel, și-a dedicat viața profesională pentru a ajuta copiii cu nevoi speciale și familiile lor.

“Al doilea moment când mi s-a reconfirmat că acesta este drumul pe care îmi doresc să merg a fost când sora mea mai mica a fost diagnosticată cu leucemie la vârsta de 4 ani. Îmi doream, mergând în vizita la ea , să găsesc o cale prin care să ajut atât mamele, cât și copiii internați în spitalul Fundeni”, povestește Rodica Firoiu.

Povestea copiilor cu nevoi speciale este impresionantă și îi oferă psihologului Rodica Firoiu motivație în munca sa zilnică.

 Ce ne învață copiii cu nevoi speciale? Ce ați regăsit în ei diferit?

Rodica Firoiu, psiholog clinician-logoped în cadrul Clinicii Vocea Copilăriei: “M-au învățat să iubesc necondiționat! Unici fiind, ne învață cum este să fii autentic și inocent, m-au învățat să îi respect și sa imi doresc sa ma autodepasesc pentru a fi la înălțimea nevoilor lor reale și sa fiu recunoscătoare ca am aceasta onoare de a lucra cu fiecare în parte. Diferit este modul în care ei te învață tot ceea ce credeai ca știi educandu-te, daca esti atent, cu fiecare progres sau demers catre progres.”

Serviciile de terapie oferite în cadrul Clinicii Vocea Copilăriei

În cadrul clinicii, Rodica Firoiu oferă o varietate de servicii de terapie, printre care se numără terapia cognitiv-comportamentală, terapia ABA, terapia ocupațională, ludoterapia, consilierea psihologică și logopedie. Tehnicile logopedice variază în funcție de diagnostic și vârstă, deoarece copiii cu nevoi speciale pot avea diferite tulburări de comunicare.

Rodica Firoiu colaborează cu alți specialiști pentru a oferi cele mai bune servicii copiilor cu nevoi speciale. Aceste colaborări cu psihiatri, neurologi și pediatri încep de obicei prin recomandările părinților. Ulterior, toți specialiștii împreună cu părinții devin o echipă care lucrează pentru același scop: evoluția copiilor. Colaborarea s-a dovedit a fi esențială în procesul de recuperare.

Aspectele esențiale în terapia copiilor cu nevoi speciale

Aspectele esențiale pe care Rodica Firoiu le ia în considerare atunci când lucrează cu copiii cu nevoi speciale includ diagnosticul, tulburările asociate, medicația și nivelul de implicare al familiei. În ceea ce privește implicarea familiei în procesul de terapie, majoritatea familiilor sunt foarte implicate. Coordonatorul de programe stabilește pașii necesari intervenției, iar părinții participă la ședințele de coordonare și implementează pașii necesari atât în cadrul clinicii cât și la domiciliu.

Cum credeți că ar putea fi îmbunătățit accesul copiilor cu nevoi speciale la servicii de psihologie clinică și logopedie?

“Pentru a facilita accesul la servicii de psihologie și logopedie cred ca beneficiarii ar avea nevoie și de susținerea statului prin decontarea unui număr de ore prin CAS”, spune Rodica Firoiu.

Care sunt barierele cel mai frecvente întâlnite în accesul copiilor cu nevoi speciale la servicii de specialitate?

Rodica Firoiu, psiholog clinician-logoped în cadrul Clinicii Vocea Copilăriei: “Cei mai mulți beneficiari întâmpină dificultăți în a putea susține financiar procesul terapeutic dar și îndrumarea corecta a părinților către specialiști”, declară Rodica Firoiu.

Rodica Firoiu este de părere că intervenția timpurie și serviciile de psihologie clinică și logopedie pot face o mare diferenta in dezvoltarea si recuperarea abilitatilor necesare pentru micuții care se confruntă cu probleme.

In calitate de psiholog clinician, Rodica a lucrat cu o multitudine de cazuri care implicau copii cu diferite nevoi speciale, inclusiv tulburari de comunicare, autism sau deficiente de invatare. Prin intermediul terapiilor adecvate, ea i-a ajutat la imbunatatirea abilitatilor de comunicare, socializare si a performantei școlare.

Ce impact credeți că poate avea intervenția timpurie în viața copiilor cu nevoi speciale?

Rodica Firoiu, psiholog clinician-logoped în cadrul Clinicii Vocea Copilăriei: “Cercetarile (DiLavore, Lord, Risi) arata ca interventia timpurie poate imbunatati mult dezvoltarea copilului, aceste intervenții, pot ajuta copii sa învețe abilități importante. Aceste metode includ psihoterapia, terapia ABA sau logopedia pentru a ajuta copilul sa vorbească, sa se joace și sa interacționeze cu ceilalti. Conform rapoartelor Academiei Americane de Pediatrie, abordările de comportament și comunicare care ajută copiii cu autism sunt cele care oferă structură, direcție și organizare pentru copil, adițional participării familiei. Deși intervenția timpurie este extrem de importantă pentru recuperare, intervenția la orice vârstă este de foarte mult ajutor. Un copil cu tulburări de comunicare va întâmpina probleme când va vrea să comunice cu ceilalți, deoarece este posibil să nu înțeleagă anumite sunete sau să nu le poată pronunța. De asemenea, copilul poate întâmpina dificultăți în alegerea și ordonarea cuvintelor, precum și a structurării unei propoziții sau fraze”.

Este logopedia o terapie pe care ar trebui să o urmeze doar copiii/persoanele care au o dizabilitate?

Rodica Firoiu, psiholog clinician-logoped în cadrul Clinicii Vocea Copilăriei: “Logopedia reprezintă terapia care se concentrează asupra îmbunătățirii discursului copilului și abilităților de a înțelege și de a exprima limbajul, inclusiv limbajul non-verbal. Un copil cu tulburări de comunicare va întâmpina probleme când va vrea să comunice cu ceilalți, deoarece este posibil să nu înțeleagă anumite sunete sau să nu le poată pronunța. De asemenea, copilul poate întâmpina dificultăți în alegerea și ordonarea cuvintelor, precum și a structurării unei propoziții sau fraze”.

În timpul carierei sale, Rodica Firoiu a trăit multe momente de satisfacție, dar cel mai important pentru ea este munca echipei sale în integrarea copiilor cu probleme în grădiniță sau școală. Eforturile lor de a crea un mediu confortabil și de a utiliza metodele adecvate de învățare și dezvoltare au dat roade și au permis copiilor să își atingă potențialul maxim.

În ceea ce privește sfatul pe care îl dă celor care doresc să urmeze o carieră în acest domeniu, Rodica subliniază importanța de a alege un job care să creeze impact și să aducă valoare adăugată pentru cei din jur. Ea crede că psihologia este o știință care poate schimba viața celor din jur, prin tehnicile pe care le înveți și le promovezi, și că acesta este motivul pentru care munca ta va fi relevantă și importantă. În final, este important ce lași în urmă, iar un job care creează impact va aduce satisfacții mai mari.

“Indiferent de jobul pe care îl alegi, important este să fie unul care să creeze impact și să aducă valoare adăugată pentru cei din jur. Psihologia este o stiinta ce propune metode prin care poți schimba viața celor din jur, prin tehnicile pe care le înveți si promovezi. Tocmai din acest motiv, munca ta va fi relevantă și va trebui să o faci cât de bine poți. La finalul zilei, important este și ce lași în urmă. Un job care creează impact îți va aduce satisfacții mai mari”, spune Rodica Firoiu.

Cine este Rodica Firoiu, dincolo de profesia de psiholog clinician?

“Dincolo de profesie, experiență și studii, sunt omul obișnuit, cu defecte și calități, cu dorinta de a lăsa ceva bun în urma mea, de a construi un viitor mai bun pentru fiul meu și alți copii. Dacă ar fi sa ma definesc în câteva cuvinte as spune ca sunt: ambițioasă, imi asum riscuri, învăț sa depasec obstacole”, spune Rodica Firoiu.

Ce mesaj ați dori să transmiteti societății cu privire la importanța serviciilor de psihologie clinică și logopedie pentru copiii cu nevoi speciale?

“Intervenția în cazul copiilor cu CES permit integrarea acestora în învățământul de masa și recuperarea abilităților necesare”, a declarat Rodica Firoiu.

Ce proiecte sau inițiative ați demarat sau ați dori să demarați pentru a sprijini copiii cu nevoi speciale și familiile acestora?

“Anul trecut am înființat Clinica Vocea Copilariei iar anul acesta intenționez sa înființez o Asociatie care sa vina în ajutorul parintilor cu nevoi speciale. Doresc sa deschid puncte de lucru și în alte orase”, a declarat Rodica Firoiu.